CAPITOLUL 20
Mustrări poporului lui Israel.
1. În ziua a zecea a
lunii a cincea din anul al şaptelea al robiei lui Ioiachim, au venit
nişte bărbaţi dintre bătrânii lui Israel să întrebe
pe Domnul şi au şezut înaintea feţei mele.
2. Atunci a fost cuvântul
Domnului către mine şi mi-a zis:
3. "Fiul omului,
vorbeşte cu bătrânii lui Israel şi spune-le: Aşa zice
Domnul Dumnezeu: Aţi venit să Mă
întrebaţi? Precum este adevărat că Eu sunt viu, tot aşa
este de adevărat că nu voi da răspuns, zice Domnul
Dumnezeu.
4. Vrei să-i judeci,
fiul omului? Dacă vrei să-i judeci, spune-le ticăloşiile
părinţilor lor.
5. Şi spune-le:
Aşa zice Domnul Dumnezeu: În ziua în care am ales pe Israel şi,
ridicându-Mi mâna, M-am
jurat seminţiei casei lui Iacov şi M-am
descoperit lor în ţara Egiptului şi, ridicându-Mi
mâna, le-am zis: Eu sunt Domnul Dumnezeul vostru;
6. În ziua aceea,
ridicându-Mi mina, M-am
jurat lor să-i scot din ţara Egiptului şi să-i duc în
ţara pe care o alesesem pentru ei, în care curge lapte şi miere,
cea mai frumoasă dintre toate ţările.
7. Şi le-am zis:
Lepădaţi fiecare ticăloşiile de la ochii voştri
şi nu vă mai întinaţi cu idolii Egiptului, că Eu sunt
Domnul Dumnezeul vostru!
8. Dar ei s-au
răzvrătit împotriva Mea şi
n-au vrut să Mă asculte; nimeni
n-a lepădat ticăloşiile de la ochii săi şi idolii
Egiptului nu i-a părăsit. Atunci am zis: Voi vărsa asupra lor
mânia Mea şi urgia Mea
o voi deşerta peste ei în mijlocul ţării Egiptului.
9. Însă, dacă
i-am scos din ţara Egiptului, am făcut aceasta pentru ca numele Meu
să nu fie pângărit în ochii neamurilor printre care se aflau ei
şi înaintea cărora Mă
descoperisem, ca să-i scot din ţara Egiptului.
10. Scoţându-i din
ţara Egiptului, i-am adus în pustiu.
11. Şi le-am dat
legile Mele, le-am arătat rânduielile Mele,
prin care omul, care le va ţine, va trăi.
12. De asemenea le-am dat
şi zilele Mele de odihnă, ca
să fie semn între Mine şi ei, ca
să cunoască ei că Eu sunt Domnul, Sfinţitorul lor.
13. Însă casa lui
Israel s-a răzvrătit împotriva Mea
în pustiu; după legile Mele n-a umblat
şi a lepădat rânduielile Mele, pe
care omul trebuie să le împlinească, ca să trăiască
prin ele, şi zilele Mele de odihnă
le-au călcat. Atunci Eu am gândit să revărs asupra lor mânia Mea
în pustiu, ca să-i pierd.
14. Dar Eu am făcut ca
numele Meu să nu fie pângărit în
ochii neamurilor, la vederea cărora îi scosesem.
15. Ba ridicându-Mi
chiar mâna asupra lor în pustiu, M-am jurat
că nu-i voi duce în ţara ce rânduisem, în care curge lapte şi
miere şi este cea mai frumoasă din toate ţările,
16. Pentru că ei
lepădaseră aşezămintele Mele
şi după poruncile Mele nu se purtau,
ci călcau zilele Mele de odihnă,
că inima lor era îndreptată spre idolii lor.
17. Dar ochiul Meu
nu s-a îndurat să-i piardă şi nu i-am stârpit în pustiu.
18. Am zis către fiii
lor în pustiu: Nu vă purtaţi după rânduielile
părinţilor voştri şi obiceiurile lor să nu le
păziţi, nici să nu vă întinaţi cu idolii lor.
19. Eu sunt Domnul
Dumnezeul vostru; purtaţi-vă după poruncile Mele
şi hotărârile Mele
păziţi-le şi le împliniţi.
20. Cinstiţi zilele Mele
de odihnă, ca să fie semn între Mine
şi voi, ca să ştiţi că Eu sunt Domnul Dumnezeul
vostru.
21. Dar şi fiii s-au
răzvrătit împotriva Mea; nici ei
nu s-au purtat după rânduielile Mele
şi legile Mele nu le-au păzit;
n-au împlinit ceea ce omul trebuie să împlinească, ca să fie
viu; au călcat zilele Mele de
odihnă şi atunci am gândit să vărs peste ei urgia Mea
şi să sting mânia Mea împotriva
lor în pustiu;
22. Dar iarăşi Mi-am
tras mâna înapoi şi am făcut ca numele Meu
să nu fie pângărit în ochii neamurilor, la vederea cărora îi
scosesem.
23. De asemenea Mi-am
ridicat mâna în pustiu şi M-am jurat
să-i risipesc printre popoare şi să-i împrăştii prin
ţări,
24. Pentru că nu
împliniseră rânduielile Mele, legile Mele
le lepădaseră şi călcaseră zilele Mele
de odihnă, că ochii lor erau îndreptaţi spre idolii
părinţilor lor.
25. Ba încă le-am dat
şi legi care nu erau bune şi rânduieli prin care ei nu puteau
trăi;
26. Şi i-am întinat
prin ofrandele lor, făcându-i să jertfească pe toţi
întâi-născuţii lor, pentru a-i pedepsi ca să ştie că
Eu sunt Domnul.
27. De aceea, fiul omului,
vorbeşte casei lui Israel şi le spune: Aşa zice Domnul
Dumnezeu: Iată cu ce M-au mai hulit
încă părinţii voştri, purtându-se cu necredincioşie
faţă de Mine:
28. Eu i-am adus în
ţara pe care cu jurământ făgăduisem să le-o dau, iar
ei, punându-şi ochii pe toată colina înaltă şi pe tot
arborele umbros, au început să junghie acolo jertfele lor şi au pus
acolo prinoasele lor şi miresmele lor de tămâiere cele jignitoare
pentru Mine şi au săvârşit
acolo jertfele lor cu turnare.
29. Atunci le-am zis: Ce este locul
înalt unde vă duceţi voi? Şi ei l-au numit cu numele Bama
(înălţime) până în ziua de astăzi.
30. Pentru aceea, zi casei
lui Israel: Acestea zice Domnul Dumnezeu: Nu vă întinaţi oare
după pilda părinţilor voştri şi oare nu vă
desfrânaţi după ticăloşiile lor?
31. Adunându-vă
darurile şi trecând copiii voştri prin foc, vă
pângăriţi cu toţi idolii voştri până în ziua de
astăzi. Şi mai voiţi încă să Mă
întrebaţi, casa lui Israel? Precum este adevărat că Eu sunt
viu, zice Domnul Dumnezeu, tot aşa este de adevărat că nu
vă voi da răspuns.
32. Ceea ce vă
frământă mintea nu se va împlini nicidecum. Voi ziceţi: Vom
sluji lemnului şi pietrei, ca neamurile, ca triburile din
ţările străine.
33. Cum este adevărat
că Eu sunt viu, tot aşa este de adevărat că, zice Domnul
Dumnezeu, cu mână tare, cu braţ ridicat şi cu vărsarea
urgiei Mele voi domni peste voi.
34. Vă voi scoate din
mijlocul popoarelor şi vă voi aduna din ţările
străine unde aţi fost împrăştiaţi şi vă
voi aduna cu mână tare, cu braţ ridicat şi cu vărsarea
mâniei,
35. Şi vă voi
aduce în pustiul popoarelor şi acolo Mă
voi judeca cu voi, faţă către faţă.
36. Cum M-am
judecat cu părinţii voştri în pustiul din ţara Egiptului,
aşa Mă voi judeca şi cu voi,
zice Domnul Dumnezeu.
37. Vă voi trece sub
toiag şi vă voi vârî în legăturile
aşezământului.
38. Voi alege din voi pe
răzvrătiţi, pe cei nesupuşi Mie;
îi voi scoate din ţara unde sălăşluiesc ei, dar în
ţara lui Israel nu vor intra şi veţi şti că Eu sunt
Domnul.
39. Iar voi, casa lui
Israel - aşa zice Domnul Dumnezeu - duceţi-vă fiecare la
idolii săi şi le slujiţi, dacă nu Mă
ascultaţi pe Mine, dar nu mai
pângăriţi numele Meu cel sfânt cu
darurile voastre şi cu idolii voştri.
40. Pentru că pe
muntele Meu cel sfânt, pe muntele cel înalt
al lui Israel, - zice Domnul Dumnezeu - acolo îmi va sluji toată casa
lui Israel, toată, oricâtă ar fi ea pe pământ; acolo îi voi
primi cu bunăvoinţă şi acolo voi cere prinoasele voastre
şi pârgile voastre cu toate cele sfinte ale voastre.
41. Vă voi primi ca pe
nişte tămâie mirositoare, când vă voi scoate din mijlocul
popoarelor şi vă voi aduna din ţările străine, unde
aţi fost împrăştiaţi şi Mă
voi sfinţi întru voi înaintea ochilor neamurilor.
42. Şi veţi
şti atunci că Eu sunt Domnul, când vă voi duce în ţara
lui Israel, în ţara pe care am jurat să o dau părinţilor
voştri, ridicându-Mi mâna.
43. Vă veţi
aminti acolo de căile voastre şi de toate faptele voastre, cu care
v-aţi întinat şi vă veţi dezgusta singuri de toate
nelegiuirile voastre, pe care le-aţi făcut.
44. Veţi şti
că Eu sunt Domnul, când voi face cu voi după numele Meu,
nu după căile voastre cele rele, nici după faptele voastre
cele stricate, casa lui Israel", zice Domnul Dumnezeu.
45. Şi a fost iar
cuvântul Domnului către mine:
46. "Fiul omului,
întoarce-ţi faţa spre Teman şi rosteşte cuvântul tău
spre miazăzi şi prooroceşte împotriva pădurii din
Negheb.
47. Şi zi pădurii
celei de la miazăzi: Ascultă cuvântul Domnului: Asa zice Domnul
Dumnezeu: Iată Eu voi aprinde foc în tine şi va arde în tine tot
copacul verde şi tot lemnul uscat; şi flacăra vâlvâitoare nu
se va stinge şi toată faţa va fi arsă de ea de la Negheb
până la miazănoapte.
48. Şi va vedea tot
trupul că Eu, Domnul, am aprins focul şi nu se va
stinge".
49. Şi am zis:
"0, Doamne, Dumnezeule, ei zic despre mine: "Nu cumva ne spune el o
pildă?"
|