CAPITOLUL 21
Proorocie despre luarea Ierusalimului.
1. Fost-a
iarăşi cuvântul Domnului către mine şi mi-a zis:
2. "Fiul omului,
întoarce-ţi faţa spre Ierusalim şi vorbeşte împotriva
locaşului lor cel sfânt şi prooroceşte împotriva
ţării lui Israel.
3. Şi zi
pământului lui Israel: Aşa grăieşte Domnul Dumnezeu:
Iată, Eu sunt asupra ta şi-Mi voi
trage sabia din teaca ei şi voi stârpi din tine pe cel drept şi pe
cel necredincios.
4. Şi ca să pierd
din tine pe cel drept şi pe cel necredincios, sabia Mea
va ieşi din teaca sa spre a lovi tot trupul de la miazăzi până
la miazănoapte.
5. Atunci va cunoaşte
tot trupul că Eu, Domnul, Mi-am scos
sabia din teaca ei şi nu se va mai întoarce.
6. Tu, fiul omului,
suspină atât încât să se frângă şalele tale, suspină
cu amărăciune înaintea ochilor lor.
7. Iar când îţi vor
zice: "Pentru ce suspini?" Spune-le: Pentru vestea ce vine...
şi toată inima se va tulbura, toate mâinile vor slăbi şi
toţi genunchii vor tremura ca frunza. Iat-o vine şi este aproape,
zice Domnul Dumnezeu.
8. Şi a mai fost
cuvântul Domnului către mine şi mi-a zis:
9. "Fiul omului,
prooroceşte şi zi: Aşa grăieşte Domnul Dumnezeu:
"Sabia este ascuţită şi oţelită.
10. E ascuţită ca
să junghie mai mult; e oţelită ca să scânteieze ca
fulgerul. Ne vom bucura, oare, că sabia fiului meu
dispreţuieşte tot lemnul?
11. Eu am dat-o la
oţelit, ca să se ia în mână, şi acum această sabie e
ascuţită şi oţelită, gata să fie dată în
mâna ucigătorului.
12. Fiul omului,
suspină şi te vaită, că ea e trasă asupra poporului Meu,
asupra tuturor căpeteniilor lui Israel; aceştia vor fi daţi
sub sabie cu poporul Meu, de aceea
loveşte-te cu mâinile peste coapse,
13. Căci ea e şi
încercată acum; şi ce este de mirare dacă ea va nesocoti
şi sceptrul? Nici acesta nu va rămâne, zice Domnul Dumnezeu.
14. Dar tu, fiul omului,
prooroceşte şi loveşte palmele una de alta şi loviturile
sabiei se vor îndoi şi se vor întrei; aceasta este sabia măcelului,
sabia cumplitului măcel, sabia care trebuie să-i
urmărească,
15. Pentru a arunca
groază în inimi şi a înmulţi jertfele tot mai mult. Vai! La
toate porţile lor voi pune sabie grozavă şi ascuţită
spre junghiere, care scânteiază ca fulgerul.
16. Sabie,
pregăteşte-te! Ia-o la dreapta şi apucă la stânga,
încotro vrei să-ţi întorci faţa ta!
17. Iar Eu voi bate din
palme şi-Mi voi potoli mânia. Eu, Domnul, grăiesc
acestea".
18. Fost-a cuvântul
Domnului către mine şi mi-a zis:
19. "Tu, fiul omului,
închipuieşte-ţi două drumuri pe care trebuie să
treacă sabia regelui Babilonului; acestea amândouă trebuie să
plece din aceeaşi ţară; apoi închipuieşte-ţi o
mână, închipuieşte-o în cetatea Babilonului, de unde pleacă
drumurile.
20. Închipuieşte
drumul pe care sabia trebuie să vină împotriva cetăţii
Raba, a fiilor lui Amon şi împotriva lui Iuda, împotriva Ierusalimului
celui întărit,
21. Pentru că regele
Babilonului s-a oprit la o răspântie, unde încep două drumuri,
şi stă să ghicească: scutură săgeţile,
întreabă terafimii şi cercetează ficatul.
22. Sorţul din dreapta
are scris pe el: "spre Ierusalim", încât el trebuie să
îndrepte berbecii, să îndemne la ucidere şi să scoată
strigăte de război; să aşeze berbecii împotriva
porţilor, să ridice valuri şi să facă turnuri de
împresurare.
23. Acest sorţ s-a
părut neadevărat în ochii acelora care au făcut jurăminte
mincinoase; dar regele Babilonului, aducându-şi aminte de această
necredinţă a lor, a hotărât să ia Ierusalimul.
24. De aceea aşa zice
Domnul Dumnezeu: De vreme ce voi vă aduceţi aminte de nelegiuirea
voastră, făcând ca fărădelegile voastre să fie
vădite şi scoţând la iveală păcatele voastre în
toate faptele voastre; de vreme ce voi singuri vă aduceţi aminte de
acestea, veţi fi prinşi cu mâna.
25. Şi ţie,
căpetenie nelegiuită şi rea a lui Israel, căreia
şi-a venit ziua acum, când nelegiuirea ta a ajuns la culme,
26. Aşa zice Domnul
Dumnezeu: Diadema se va scoate, cununa va fi ridicată, lucrurile se vor
schimba; cele smerite se vor înălţa şi cele înalte se vor
smeri;
27. O voi lepăda, o
voi lepăda, o voi lepăda şi nu va mai fi până va veni
acela căruia se cuvine şi o voi da lui.
28. Iar tu, fiul omului,
prooroceşte şi spune: Aşa grăieşte Domnul Dumnezeu
despre fiii lui Amon şi despre ocara lor. Şi le spune: Sabia, sabia
este trasă pentru junghiere, este oţelită pentru măcel,
ca să scânteieze ca fulgerul.
29. În mijlocul acelor
vedenii deşarte şi prezicerilor tale mincinoase, ea te va face
să cazi printre trupurile necredincioşilor, cărora le-a venit
ziua atunci când nedreptatea şi-a ajuns culmea.
30. O voi întoarce oare în
teaca ei? La locul unde ai fost făcut, în ţara unde te-ai
născut, te voi judeca;
31. Voi vărsa asupra
ta mânia Mea; voi sufla asupra ta focul
urgiei Mele şi te voi da în mâna
oamenilor barbari, făuritori ai distrugerii.
32. Mâncare
focului vei fi; sângele tău va curge în mijlocul ţării şi
nici nu se va mai pomeni de tine, că Eu, Domnul, am spus
acestea".
|