CAPITOLUL 46
Ritualul cerut regelui.
l. Aşa zice Domnul Dumnezeu: "Poarta curţii celei
dinăuntru, care dă spre răsărit, trebuie să fie
încuiată în timpul celor şapte zile de lucru, iar în ziua odihnei
ea trebuie să fie deschisă, şi în ziua de lună nouă
trebuie să fie deschisă.
2. Regele va trece prin
pridvorul din afară al porţii acesteia şi va sta la
uşorul acestei porţi; iar preoţii vor săvârşi
arderea de tot a lui, şi jertfa lui cea de împăcare; şi el din
pragul porţii se va închina Domnului şi va ieşi, iar poarta va
rămâne neîncuiată până seara.
3. Poporul ţării
se va închina înaintea Domnului, dinaintea porţii, în ziua odihnei
şi la lună nouă.
4. Arderea de tot pe care
regele trebuie să o aducă Domnului în ziua odihnei, trebuie să
fie de şase miei fără meteahnă şi un berbec
fără meteahnă,
5. Prinosul de pâine de o
efă de făină, cu berbecul şi cu mieii, cât îi va da mâna,
iar untdelemnul, un hin la efă.
6. În ziua de lună
nouă se va aduce de el un junc fără meteahnă din cireada
de boi şi de asemenea şase miei şi un berbec fără
meteahnă.
7. Prinos de pâine va aduce
o efă cu viţelul şi o efă cu berbecul, iar cu mieii, cât
îi va da mâna, untdelemn, câte un hin la efă.
8. Când vine regele,
trebuie să intre prin pridvorul porţii celei dinăuntru şi
tot pe acolo să iasă.
9. Iar când va veni poporul
ţării înaintea feţei Domnului, la sărbători, atunci,
intrând pe poarta de miazănoapte pentru închinare, trebuie să
iasă pe poarta de miazăzi, iar când intră pe poarta de
miazăzi, trebuie să iasă pe poarta de miazănoapte; el nu
trebuie să iasă tot pe acea poartă pe care a intrat, ci
trebuie să iasă pe cea din faţa aceleia.
10. Regele trebuie să
fie în mijlocul lor; când intră ei, intră şi el, şi când
ies ei, iese şi el.
11. În zilele de
sărbătoare şi în zilele de bucurie, prinosul de pâine din
partea lui trebuie să fie de câte o efă, cu viţelul şi
berbecul, iar cu mieii, cât îi va da mina, iar untdelemn, câte un hin la
efă.
12. Iar dacă regele,
din evlavie, vrea să aducă ardere de tot Domnului, trebuie să
i se deschidă porţile cete de la răsărit şi el va
săvârşi arderea sa de tot şi jertfa sa de mulţumire tot
aşa cum a săvârşit-o în ziua odihnei, şi după aceea
va ieşi, iar după ieşirea lui poarta se va închide.
13. În fiecare zi să
aduci Domnului ardere de tot un miel de un an, fără meteahnă;
în fiecare dimineaţă să-l aduci.
14. Iar ca prinos de pâine
să adaugi la el în fiecare dimineaţă a şasea parte de
efă şi untdelemn a treia parte din hin, ca să amesteci
făina. Aceasta este o lege veşnică despre prinosul de pâine ce
trebuie să se aducă Domnului totdeauna.
15. Să se aducă
ardere de tot un miel şi prinos de pâine şi untdelemn necontenit în
fiecare dimineaţă.
16. Aşa zice Domnul
Dumnezeu: "Dacă regele va da vreunuia din fiii săi dar, acest
dar trebuie să treacă moştenire şi la fiii aceluia. Ei îl
vor stăpâni ca pe o moştenire.
17. Iar dacă el
dă din moştenirea sa cuiva din robii săi dar, acesta va fi al
aceluia numai până la anul jubileu şi atunci se va întoarce la
rege. Moştenirea lui poate trece numai
la fiii lui.
18. Dar regele nu poate lua
din partea de moştenire a poporului, strâmtorându-l în moştenirea
lui. El numai din moştenirea sa poate împărţi copiilor
săi, ca nimeni din poporul Meu să
nu fie izgonit din moştenirea iuim.
19. Apoi m-a dus
bărbatul acela pe calea porţii celei de miazăzi la camerele
sfinţite ale preoţilor, dinspre miazănoapte, şi iată
era un loc în fund, spre apus.
20. Şi mi-a zis:
"Acesta este locul unde preoţii trebuie să fiarbă jertfa
cea pentru vină şi jertfa cea pentru păcat; unde trebuie
să coacă pâinile din prinoase, fără să le
scoată în curtea cea din afară, pentru sfinţirea poporului".
21. După aceea m-a
scos în curtea cea din afară şi m-a dus în cele patru colţuri
ale curţii şi iată în fiecare colţ al curţii era
încă o curte.
22. În toate patru
colţurile curţii erau curţi acoperite, de patruzeci de
coţi în lungime şi de treizeci în lăţime; curţile
din toate patru colţurile aveau o singură măsură.
23. Şi împrejurul
celor patru curţi erau ziduri, iar pe lângă pereţi de jur
împrejur erau vetre pentru gătit mâncare.
24. Şi mi-a zis
bărbatul acela: "Iată bucătăriile în care slujitorii
templului fierb jertfele poporului".
|