CAPITOLUL 3
Fărădelegile Ninivei şi pustiirea ei.
l. Vai de cetatea cea vărsătoare de sânge, plină de
minciună şi de silnicie, din care nu se mai curmă jaful!
2. Pocnet de bici, duruit
cutremurător de roţi, cai în galop, care de război care
zdruncină pământul;
3. Călăreţi
care se avântă, sclipiri de sabie, scăpărări de lance,
mulţime de răniţi, grămezi de cadavre, leşuri
fără de sfârşit, hoituri, care stau în cale!
4. Numai din pricina
multelor desfrânări ale celei desfrânate, frumoasă la chip şi
meşteră în farmece, care duce în robie neamurile prin
desfrânările ei şi popoarele prin fermecătoriile ei!
5. "Sunt împotriva
ta!", zice Domnul. "Voi smulge veşmântul tău, să
arăt neamurilor goliciunea şi regatelor ocara ta;
6. Voi arunca asupra ta cu
spurcăciuni, te voi batjocori, privelişte te voi face 7. şi
oricine te va vedea va întoarce capul de la tine, zicând: "Pierit-a
Ninive! Cine o va jeli şi de unde îi voi căuta
mângâietori?"
8. Oare tu eşti mai
bine întărită decât No-Amon, cea aşezată pe malurile
Nilului, înconjurată de apă, a cărei întăritură era
marea şi ziduri erau apele?
9. Etiopia împreună cu
Egiptul erau nesfârşita ei putere. Put şi Libienii, ajutoarele ei
de luptă!
10. Dar şi ea a fost
surghiunită şi dusă în robie! Şi tot aşa pruncii ei
au fost zdrobiţi la răspântiile tuturor uliţelor; asupra celor
de viţă bună au aruncat sorţi şi toţi
fruntaşii ei au fost ferecaţi în lanţuri.
11. Tu te vei îmbăta
de sichera mâniei Mele şi
fără vlagă vei ajunge; tot aşa vei cere şi tu ajutor
de la duşmanii tăi.
12. Toate întăriturile
tale sunt smochini cu pârgă în ei; dacă le scutură cineva
pârga, cade în gura celui ce vrea să o mănânce.
13. Iată poporul
tău este ca femeile înăuntrul tău! Porţile
ţării tale se vor deschide în faţa vrăjmaşilor
tăi şi focul va mistui zăvoarele tale!
14. Adu-ţi apă
pentru vremuri de împresurare, repară-ţi întăriturile,
frământă lutul, calcă pământul cel clisos şi fă
cărămidă tare!
15. Dar şi atunci te
va mistui focul şi sabia te va stârpi şi te va prăpădi ca
lăcusta, chiar dacă ai fi fără de număr ca
lăcustele şi ca stolurile lor.
16.
Înmulţitu-ţi-ai neguţătorii tăi mai mult decât
stelele de pe cer. Ei sunt ca lăcusta care întinde aripile şi
zboară!
17. Căpeteniile tale
sunt ca lăcustele fără număr, iar dregătorii
tăi, ca stolurile de lăcuste care se aşază pe ziduri în
vreme friguroasă şi, după ce răsare soarele, zboară
şi nu se mai cunoaşte locul unde au fost.
18. Păstorii tăi
dorm, rege al Asiriei! Vitejii dormitează; poporul s-a
împrăştiat în munţi şi nu este cine să-l
adune!
19. Prăbuşirea ta
este fără leac, şi năpraznic prăpădul tău!
Toţi cei care vor auzi această veste despre tine vor bate din
palme, că peste cine nu s-a abătut necontenit răutatea
ta?
|
|