CAPITOLUL 11
Pustiirea ţării; cei treizeci de arginţi. Păstorii cei
răi şi pedepsirea lor.
1. Deschide, Libane,
porţile tale, ca focul să mistuie cedrii tăi!
2. Vaită-te,
chiparosule, căci a căzut cedrul şi cei mai falnici, s-au
prăbuşit la pământ. Văitaţi-vă, stejari ai
Vasanului, căci a căzut pădurea cea deasă.
3. Se aude vaietul
păstorilor, căci mândrele lor păşuni au fost pustiite; se
aude răgetul puilor de leu, căci bogăţia desişurilor
Iordanului a fost pârjolită.
4. Aşa zice Domnul
Dumnezeul meu: "Paşte oile de junghiat".
5. Căci cei care le
cumpără le junghie şi nu au nici o vină, iar
vânzătorul lor zice: "Binecuvântat să fie Domnul, căci,
iată, m-am îmbogăţit", şi păstorii lor nu le cruţă.
6. "Şi Eu nu Mă
voi mai îndura de locuitorii ţării", zice Domnul.
"Iată că Eu voi da pe oameni, pe fiecare în mâinile vecinului
său şi ale regelui său, şi vor pustii ţara şi
nu-i voi scăpa din mâinile lor".
7. Şi m-am făcut
cioban peste oile de junghiat din pricina neguţătorilor de oi.
Şi am luat două toiege. Pe unul l-am numit "Îndurare",
iar pe celălalt "Legământ" şi am început să
pasc turma.
8. Şi într-o lună
am stârpit pe cei trei păstori, căci sufletul Meu
prinsese scârbă de ei şi sufletul lor nu Mă
mai putea suferi pe Mine.
9. Şi am grăit:
"Nu vă mai pasc! Cea care este de murit să moară, cea de
pierit să piară, iar oile care vor mai rămâne să se
sfâşie între ele!"
10. Atunci am luat toiagul Meu
"Îndurare" şi l-am frânt, ca să stric legământul pe
care l-am încheiat cu toate popoarele.
11. El a fost stricat în
acea zi, iar neguţătorii de oi, care luau seama la Mine
au înţeles că acesta a fost cuvântul Domnului.
12. Şi le-am zis:
"Dacă socotiţi cu cale, daţi-Mi
simbria, iar dacă nu, să nu Mi-o
plătiţi. Şi Mi-au
cântărit simbria Mea treizeci de
arginţi.
13. Atunci a grăit
Domnul către Mine: "Aruncă-l
olarului preţul acela scump cu care Eu am fost preţuit de ei".
Şi am luat cei treizeci de arginţi şi i-am aruncat în
vistieria templului Domnului, pentru olar.
14. Apoi am rupt şi
toiagul cel de-al doilea, "Legământ", ca să stric
frăţia dintre Iuda şi Israel.
15. Şi a zis Domnul
către mine: "Ia lucrurile unui păstor nebun;
16. Căci, iată,
Eu voi ridica un păstor nebun în această ţară care nu va
umbla după oaia cea pierdută şi care nu va căuta pe cea
rătăcită şi pe cea rănită nu o va vindeca
şi nu va hrăni pe cea sănătoasă, ci va mânca pe cea
grasă şi îi va smulge unghiile.
17. Vai de ciobanul
rău, care lasă turma în părăsire! Sabia să
lovească braţul lui şi ochiul lui cel drept! Braţul lui
să se usuce cu totul, iar ochiul să rămână orb de
tot!"
|