CAPITOLUL 3
Rugăciunea bătrânului Tobit şi a Sarei.
1. şi cu sufletul
adânc întristat, am suspinat, am plâns şi m-am rugat cu durere,
zicând:
2. "Drept eşti
Tu, Doamne, şi toate lucrurile Tale sunt drepte şi căile Tale
sunt milă şi adevăr, şi Tu eşti judecătorul
lumii!
3. Adu-ţi aminte de
mine şi caută spre mine şi nu mă pedepsi pentru
păcatele mele şi pentru greşelile mele şi ale
părinţilor mei. Căci noi am păcătuit înaintea
Ta!
4. Şi am călcat
poruncile Tale, şi Tu ne-ai dat spre jaf la robie şi la moarte, ca
să fim pildă de batjocură şi de ocară la toate
popoarele printre care Tu ne-ai risipit!
5. Şi acum toate
hotărârile Tale sunt drepte, când Tu faci cu mine după
păcatele mele şi după păcatele părinţilor mei,
pentru că n-am împlinit poruncile Tale şi n-am umblat întru
adevăr înaintea Ta.
6. Fă deci cu mine
ceea ce binevoieşti! Porunceşte să mi se ia duhul, ca să
mă desfac şi să mă întorc în pământ, fiindcă
mi-e mai bine să mor decât să trăiesc, căci mi s-au
făcut învinuiri nedrepte şi sunt cumplit de amărât!
Porunceşte să fiu scăpat de această povară în
locaşul de veci, şi nu-ţi întoarce faţa Ta de la
mine!"
7. Tot în ziua aceea s-a
întâmplat ca şi Sara, fiica lui Raguel din Ecbatana Mediei,
să sufere ocări de la una din slujnicele tatălui
său,
8. Pentru că ea fusese
măritată după şapte bărbaţi. Şi Asmodeu,
duhul cel rău, îi ucisese înainte de a trăi ea cu ei! Şi-i
zicea slujnica: "Da, tu eşti cea care ţi-ai ucis
bărbaţii? Căci, iată, ai fost dată în
căsătorie la şapte, şi n-ai avut noroc de nici
unul!
9. Dacă
bărbaţii tăi au murit, nu trebuie să ne pedepsiţi pe
noi. Du-te şi tu după ei, ca să nu vedem de la tine fiu sau
fiică niciodată!"
10. Auzind acestea, în acea
zi ea s-a întristat foarte tare, plângea cu hohote şi s-a suit în camera
tatălui său cu gândul să se spânzure, dar chibzuind ea, gândi:
"Sunt singură la tatăl meu. De voi face aceasta, va fi
necinstire pentru el şi voi coborî bătrâneţea lui cu
amărăciune în locaşul morţilor. Aş face mai bine
să nu mă spânzur, ci să rog pe Domnul să-mi dea moarte,
ca să nu mai aud ocări în viata mea!"
11. Şi în clipa aceea,
întinzând braţele spre fereastră se ruga astfel: "Binecuvântat
eşti Tu, Doamne Dumnezeul meu şi binecuvântat să fie numele
Tău cel sfânt şi slăvit în veci! Să Te binecuvânteze pe
Tine toate făpturile Tale în veci!
12. Şi acum către
Tine, Doamne, îmi întorc ochii şi faţa mea şi mă
rog.
13. Ia-mă de pe
pământul acesta şi nu-mi da să mai aud ocări!
14. Tu ştii, Doamne,
că sunt curată, că nici un bărbat nu s-a atins de
mine.
15. Şi nu mi-am
necinstit numele, nici numele tatălui meu în pământul robiei mele.
Sunt singură la tatăl meu, el n-are alt copil ca să-l
moştenească, nici frate pe lângă el, nici rudă, pentru
care să fiu păstrată spre a-i fi soţie. Până acum am
pierdut şapte bărbaţi. De ce aş mai trăi? Iar
dacă Tu nu binevoieşti să faci să mor, atunci
binevoieşte a căuta spre mine şi a mă milui, ca să
nu mai aud ocări!"
16. Şi a fost
auzită rugăciunea amândurora înaintea slavei marelui
Dumnezeu.
17. Şi Rafael a fost
trimis să-i vindece pe amândoi: să ridice albeaţa lui Tobit,
ca să vadă cu ochii săi lumina lui Dumnezeu şi să
dea pe Sara, fiica lui Raguel, de soţie lui Tobie, fiul lui Tobit,
legând pe Asmodeu, duhul cel rău; căci Tobie era menit s-o
moştenească. Şi în acelaşi timp Tobit, după
întoarcere, a intrat în casa sa, iar Sara, fiica lui Raguel, s-a coborât din
foişorul său.
|