CAPITOLUL 7
Raguel, din îndemnul îngerului, dă pe Sara, fata sa, soţie lui
Tobie.
l. Şi sosind ei la Ecbatana, s-au dus la casa lui Raguel, iar Sara
i-a întâmpinat şi i-a salutat şi au salutat-o şi ei, şi
ea i-a dus în casă.
2. Şi a zis Raguel
către Edna, femeia sa: "Cât de bine seamănă acest
tânăr, cu Tobit, fratele meu!"
3. Şi i-a întrebat
Raguel: "De unde sunteţi voi, fraţilor?" Iar ei au
răspuns: "Noi suntem fiii lui Neftali, care sunt robi la Ninive".
4. Şi i-a mai întrebat
Raguel: "Cunoaşteţi voi pe fratele nostru, Tobit?"
Şi ei au răspuns: "Cunoaştem". Apoi el i-a întrebat:
"E sănătos?"
5. Şi ei au
răspuns: "Este în viaţă, este sănătos".
Şi Tobie a adăugat: "El este tatăl meu".
6. Atunci Raguel s-a
aruncat la gâtul lui şi l-a sărutat şi a plâns.
7. Apoi a vorbit şi a
zis: "Binecuvântat să fii copilul meu! Tu eşti fiul unui om
foarte bun şi cinstit". Auzind însă că Tobit a pierdut
vederea, s-a întristat şi a plâns.
8. Şi a plâns şi
Edna, femeia lui, şi fata lui, Sara.
9. Şi aşa i-a
primit foarte bine, şi au junghiat un berbec şi le-au dat mâncare
din belşug.
10. Iar Tobie a zis
către Rafael: "Frate Azaria, grăieşte de cele ce mi-ai
spus pe cale şi să se tocmească şi lucrul
acesta".
11. Şi el a spus vorba
aceasta lui Raguel, şi Raguel a zis către Tobie: "Mănâncă,
bea şi te veseleşte, că ţie ţi se cuvine să iei
pe fata mea! Dar am să-ti spun adevărul. Eu am măritat pe fata
mea cu şapte bărbaţi şi când intrau la ea, mureau chiar
în noaptea aceea. Dar tu fii vesel acum". Şi a zis Tobie: "Nu
voi mânca nimic aici, până când nu vă tocmiţi şi nu
vă învoiţi cu mine!" Iar Raguel a zis: "Ia-o chiar acum
căci ţi se cade. Tu eşti fratele ei şi ea este sora ta! Milostivul
Dumnezeu să vă facă parte de toate cele bune!"
12. Şi a chemat pe
Sara, fiica sa şi, luând-o de mână, a dat-o lui Tobie de femeie
şi a zis:
13. "Iată,
după legea lui Moise, ia-o şi du-o
la tatăl tău!" Şi i-a binecuvântat.
14. Şi chemând pe
Edna, femeia sa, şi luând o hârtie, a scris învoiala şi a
pecetluit-o; apoi au început a mânca.
15. Şi a chemat Raguel
pe Edna, femeia sa, şi a zis: "Pregăteşte, soro,
cealaltă cameră de culcare şi du-o acolo".
16. Şi făcând cum
a zis el, a dus-o acolo, şi aceasta a plâns, şi
împărtăşind şi ea lacrimile fiicei saţle, i-a
zis:
17.
"Îndrăzneşte, fiică! Domnul cerului şi al
pământului îii va da bucurie în locul întristării.
Îndrăzneşte, fiică!"
|