CAPITOLUL 2
Nabucodonosor trimite pe Olofern să jefuiască toate popoarele.
l. În anul al optsprezecelea, în ziua a douăzeci şi doua din
prima lună, s-a zvonit la palat că Nabucodonosor, regele
Asirienilor, avea să se răzbune pe întreg ţinutul acela
după cum zisese.
2. Deci a chemat pe
toţi slujitorii, dregătorii, căpeteniile şi toţi
războinicii săi şi a ţinut cu ei un sfaţt
tainic.
3. Şi ei au
hotărât să nimicească tot trupul care n-ar urma porunca
lui.
4. Şi după ce s-a
isprăvit sfatul, Nabucodonosor, regele Asirienilor, a chemat pe Olofern,
căpetenia oştirii sale, care era al doilea în cârmuire după
el, şi i-a zis:
5. "Aşa
porunceşte marele rege, stăpânul lumii: Porneşte şi ia cu
tine oameni de toată încrederea în puterea lor, o sută
douăzeci de mii de pedestraşi, iar cai şi
călăreţi douăsprezece mii;
6. Şi să te
îndrepţi spre întregul ţinut de la soare-apune, fiindcă ei
n-au ascultat de porunca gurii mele.
7. Şi să le spui
să pregătească pentru mine pământul şi apa,
fiindcă în furia mea voi porni împotriva lor şi voi acoperi
toată întinderea ţării cu picioarele războinicilor mei
şi o voi da spre jaf.
8. Răniţii lor
să umple văgăunile stâncilor şi toate râurile, Eufratul
să fie plin de cadavre, când va fi să-l treci,
9. Iar pe robii lor îi voi
târî până la capătul pământului.
10. Deci porneşte
şi-mi supune întregul lor ţinut. Şi dacă se vor preda
ţie, să mi-i păstrezi pentru ziua pedepsei lor.
11. Pe cei ce nu vor
să se supună, să nu-i cruţe ochiul tău, ci
pretutindeni dă-i morţii şi jafului,
12. Căci pe viaţa
şi pe regatul meu am jurat şi cu mâna mea voi împlini
jurământul.
13. Tu deci nu călca
nici una din poruncile stăpânului tău, ci împlineşte-le precum
ţi-am poruncit şi nu zăbovi!
14. Şi după ce
Olofern a ieşit de la rege, a chemat la sine pe toţi
conducătorii, pe căpeteniile şi pe mai-marii oştirii
asiriene.
15. A numărat trupele
alese pentru luptă, o sută douăzeci de mii de oameni şi
douăsprezece mii de arcaşi călări.
16. I-a pus în rând, cum se
pune o oştire gata de război,
17. Şi a luat o parte
mare mulţime de cămile, de asini şi de catâri pentru dus
poverile lor, iar oi, boi şi capre, nenumărate, pentru hrana
lor,
18. Precum şi
bogăţie de merinde pentru fiecare ostaş, şi aur şi
argint foarte mult din palatul regelui.
19. Şi a pornit la
drum, el şi toată oştirea lui, ca să o ia înaintea
regelui Nabucodonosor, încât cu carele şi călăreţii
şi cu pedestrimea cea aleasă să acopere toată faţa
pământului spre apus.
20. Şi mulţimea
care i-a însoţit pe ei era ca lăcustele de numeroasă şi
ca nisipul pământului; mulţimea lor era nenumărată.
21. Şi el a ieşit
din Ninive şi s-a îndreptat spre şesul Bectelet, trei zile de drum.
Şi şi-a aşezat tabăra de la Bectelet până aproape de
muntele care se află la miazănoapte de Cilicia de sus.
22. După aceasta a
luat întreaga sa oştire, pedestraşii, călăreţii
şi carele, şi a plecat de acolo în munte.
23. Şi el a
împrăştiat pe Put şi Lud şi a jefuit pe fiii lui Rasis
şi pe fiii lui Ismael, care locuiesc la marginea pustiului, spre
miazăzi de ţara Heteilor.
24. El a trecut Eufratul
şi a străbătut Mesopotamia
şi a nimicit toate cetăţile întărite de pe râul Abrona
şi a ajuns până la mare.
25. El a cuprins
ţinutul Ciliciei şi a nimicit tot ce îi ieşea în cale şi
a ajuns până la hotarele de miazăzi ale lui Iafet, în faţa
Arabiei,
26. Şi a împresurat pe
toţi fiii lui Madian, a ars
aşezările şi a jefuit stânile lor.
27. Apoi a coborât în câmpia
Damascului, pe vremea secerişului, şi a pârjolit toate lanurile
şi a nimicit toate turmele de oi şi cirezile de vite, a jefuit
cetăţile lor şi a pustiit toate ţarinile lor, iar pe
tinerii lor i-a trecut prin sabie.
28. Atunci i-a cuprins
frica şi tremurul pe toţi locuitorii de pe malul mării, din
Sidon, din Tir şi din Aco, şi toţi locuitorii din Iamnia, din
Aşdod şi din Ascalon se îngrozeau de el.
|