CAPITOLUL 3
Olofern supune toate popoarele.
l. Atunci au trimis la el soli purtători de veşti de pace,
zicând:
2. "Iată, noi
stăm înaintea ta ca roi ai regelui Nabucodonosor; fă cu noi ceea ce
ţi se pare bun înaintea feţei tale.
3. Iată,
locuinţele noastre, toate ţarinile noastre, turmele şi
cirezile şi toate stânile aşezărilor noastre sunt înaintea ta
ca să faci cu ele cum îţi va plăcea.
4. Iată, şi
cetăţile noastre şi locuitorii din ele sunt robii tăi!
Vino şi fă cu ei cum crezi că este bine în ochii
tăi!"
5. Şi solii au venit
la Olofern şi i-au spus lui vestea lor de pace.
6. El s-a coborât cu oastea
pe ţărmul mării, a pus străji în cetăţile
întărite şi a luat dintre ei pentru oştire oameni
aleşi.
7. Şi locuitorii
acestor cetăţi şi ale tuturor celor dimprejur l-au primit cu
cununi, cu dansuri şi cu tobe.
8. Cu toate acestea el a
pustiit întregul lor ţinut şi dumbrăvile lor le-a tăiat,
având de gând să nimicească toţi zeii pământului, ca toate
popoarele să i se închine lui Nabucodonosor şi toate limbile
şi neamurile să se roage acestuia ca la un dumnezeu.
9. Şi aşa a ajuns
el la Esdrelon, aproape de Dotaia, care se află în faţa marelui
şes al lui Iuda,
10. Şi şi-a
aşezat oştirea între Ghibeea şi Schitopolis,
unde a zăbovit o lună de zile, ca să îşi adune toate
poverile oştirii sale.
|