CAPITOLUL 4
Israeliţii înfricoşaţi de Olofern; marele preot Ioachim ii
încurajează şi, smerindu-se toţi, cer ajutorul lui Dumnezeu.
1. Când au auzit fiii
lui Israel care locuiau în Iudeea, de tot ceea ce Olofern, căpetenia lui
Nabucodonosor, regele Asirienilor, a făcut popoarelor şi cum le-a
jefuit toate templele lor şi le-a nimicit,
2. S-au înspăimântat
grozav în faţa lui şi s-au tulburat pentru Ierusalim şi pentru
templul Domnului Dumnezeului lor,
3. Fiindcă nu trecuse
multă vreme de când se întorseseră ei din robie şi abia de
curând tot poporul Iudeii se strânsese la un loc şi, după
pângărirea care se întâmplase, odoarele sfinte, jertfelnicul şi
templul fuseseră iarăşi sfinţite.
4. Şi ei au trimis în
ţinutul Samariei şi în sate şi la Bet-Horon şi la Belmain
şi la Ierihon şi la Hoba şi la Haţor şi în valea
Salemului;
5. Şi au ocupat toate
vârfurile munţilor celor mai înalţi şi au întărit toate
satele muntelui şi au adunat în sate merinde, pregătindu-se de
război, căci lanurile lor fuseseră secerate de curând.
6. Ioachim, marele preot
din zilele acelea în Ierusalim, a scris locuitorilor din Betulia şi din
Betomestaim din preajma Esdrelonului, către câmpia de lângă
Dotain,
7. Să
întărească trecătorile muntelui, fiindcă prin ele drumul
răzbea spre Iudeea şi era uşor să împiedice trecerea,
căci o trecătoare era îngustă, cât pentru doi oameni
alături.
8. Şi fiii lui; Israel
au făcut întocmai după porunca marelui preot Ioachim şi a
bătrânilor poporului lui Israel, care ţineau sfat în
Ierusalim.
9. Atunci întreg Israelul a
strigat către Dumnezeu cu mare râvnă şi s-a smerit cu
ardoare.
10. Atât ei cât şi
femeile şi copiii lor, vitele şi străinii şi
simbriaşii şi robii cumpăraţi s-au încins cu sac peste
coapsele lor.
11. Şi tot Israelul,
bărbaţi, femei şi copii, locuitori ai Ierusalimului, au
căzut cu faţa la pământ în templu, şi-au presărat
cenuşă în cap şi au întins mâinile înaintea Domnului.
12. De asemenea au
îmbrăcat şi jertfelnicul cu sac şi au strigat către
Dumnezeul lui Israel într-un cuget şi cu înfocare, ca să nu lase
pradă pe copiii lor uciderii şi pe femeile lor răpirii,
cetăţile moştenirii lor nimicirii, şi templul
pângăririi şi ocării şi batjocurii neamurilor.
13. Şi Domnul a auzit
glasul lor şi a văzut supărarea lor, şi poporul din
toată Iudeea şi locuitorii Ierusalimului au postit mai multe zile
în faţa templului Domnului celui Atotputernic.
14. Şi marele preot
Ioachim, împreună cu toţi preoţii stătători şi
slujitori înaintea Domnului, încinşi cu sac peste coapse, aduceau
arderea de tot de fiecare zi şi juruinţele şi darurile de bună
voie ale poporului.
15. Şi cu
cenuşă presărată pe mitrele lor strigau către Domnul
din toată puterea lor, ca să caute cu îndurare către întregul
neam al lui Israel.
|