CAPITOLUL 5
Olofern află de la Ahior care este starea trecută şi cea de
faţă a Israeliţilor.
l. Lui Olofern, căpetenia oştirii asiriene, i-a sosit vestea
că fiii lui Israel se pregătesc de luptă, că au închis
trecătorile munţilor şi că au întărit orice pisc
înalt, iar în câmpii au aşezat obstacole.
2. Atunci, tulburat de
mânie, a chemat pe toate căpeteniile Moabului
şi pe toţi căpitanii Amoniţilor şi pe toţi
satrapii de pe ţărmul mării,
3. Şi le-a grăit:
"Spuneţi-mi fii ai lui Canaan, cine este poporul acesta care
locuieşte în munte, ce fel de cetăţi sunt acestea în care el
locuieşte, care este numărul oştirii lui şi pe ce se
sprijină puterea şi dârzenia lui, şi cine este rege
conducător al oştirii lui?
4. Şi pentru ce numai
el mă dispreţuieşte dintre toţi locuitorii din
ţinutul dinspre apus şi nu iese întru întâmpinarea mea?"
5. Atunci Ahior,
căpetenia fiilor lui Amon, a luat cuvântul şi a zis: "Să
asculte stăpânul meu cuvântul din gura robului său, căci vreau
să-ţi spun adevărul despre poporul acesta, care sălăşluieşte
în munte alături de tine, şi să nu iasă minciună din
gura robului tău!
6. Oamenii aceştia
sunt urmaşii Caldeilor,
7. Şi înainte vreme au
locuit în Mesopotamia. şi fiindcă
ei nu au voit să se închine dumnezeilor părinţilor lor, care locuiau
în ţara Caldeilor,
8. S-au lepădat de
legea părinţilor lor şi s-au închinat Dumnezeului cerului,
Dumnezeului pe Care L-au cunoscut. Şi din această pricină
părinţii lor i-au izgonit din ţara dumnezeilor pe care îi
părăsiseră, şi atunci ei au fugit în Mesopotamia,
unde au locuit vreme îndelungată.
9. Apoi Dumnezeul lor le-a
poruncit să lase sălaşurile şi să plece în ţara
Canaanului. Şi ei s-au aşezat în el şi s-au
îmbogăţit cu aur, cu argint şi cu turme nenumărate.
10. Pe urmă s-au
coborât în Egipt, din pricină că o foamete bântuia în tara
Canaanului, şi s-au sălăşluit acolo, atât cât au
găsit hrană, şi au ajuns popor numeros; neamul lor era
nenumărat.
11. Atunci s-a sculat regele
Egiptului şi cu şiretenie i-a umilit, şi i-a asuprit cu
făcutul de cărămidă şi i-a pus în rândul
robilor.
12. Dar ei au strigat
către Dumnezeul lor, Care a bătut ţara Egiptului cu plăgi
fără leac, din care pricină Egiptenii i-au izgonit din
ţara lor.
13. Apoi Dumnezeu a secat Marea
Roşie înaintea lor.
14. Şi i-a
călăuzit pe drumul spre Sinai şi spre Cadeş-Barnea,
şi ei au izgonit pe toţi care locuiau în pustiu.
15. Şi au locuit în
ţara Amoreilor şi prin puterea lor au nimicit pe toţi
locuitorii Heşbonului; apoi, după ce au trecut Iordanul, au pus
stăpânire pe tot ţinutul muntos.
16. Pe urmă au izgonit
din faţa lor pe Canaanei şi pe Ferezei, pe Iebusei şi pe locuitorii
Sichemului, precum şi pe toţi Ghergheseii, şi au locuit acolo
vreme îndelungată.
17. Şi atât cât nu au
păcătuit împotriva Dumnezeului lor, au avut parte de fericire,
fiindcă este cu ei un Dumnezeu, Care urăşte nedreptatea.
18. Dar când s-au
răzleţit de calea pe care El le-o rânduise, ei au fost
nimiciţi jalnic de multe războaie, au fost duşi robi în
ţară străină şi templul Dumnezeului lor a fost
nimicit, iar vrăjmaşii au cuprins cetăţile lor.
19. Dar atunci,
întorcându-se cu pocăinţă către Dumnezeul lor, au venit
acasă din ţările în care fuseseră
împrăştiaţi şi au cuprins Ierusalimul, în care se
află templul lor, şi s-au stabilit în ţinutul muntos,
rămas pustiu.
20. Şi acum, stăpâne
şi doamne, dacă acest popor a săvârşit
fărădelege şi a păcătuit împotriva Dumnezeului lui,
vom înţelege că în ei stă pricina căderii şi atunci
să ne ridicăm şi să-i atacăm.
21. Dar dacă în neamul
acesta nu se află fărădelege, domnul meu să treacă
mai departe, ca nu cumva Domnul lor şi Dumnezeul lor să
întindă pavăză în dreptul lor şi să ajungem de râs
în faţa lumii întregi!"
22. Şi după ce
Ahior a sfârşit de vorbit, toată mulţimea, adunată în
jurul cortului, a început să cârtească, iar dregătorii lui
Olofern şi toţi cei ce locuiau pe ţărmul mării
şi Moabul s-au înverşunat
împotriva lui ca să-l facă în bucăţi, zicând unii
către alţii:
23. "Noi nu ne temem
de fiii lui Israel! Iată, ei sunt popor fără putere şi
fără tărie pentru a rezista.
24. De aceea noi vom porni
împotriva lor şi ei vor fi ca o îmbucătură pentru întreaga
oaste a ta, stăpâne Olofern".
|