CAPITOLUL 9
Rugăciunea Iuditei către Dumnezeu, cerându-I ajutorul pentru
zdrobirea vrăjmaşilor.
l. Iudita a căzut cu faţa la pământ şi şi-a
presărat cenuşă pe cap şi şi-a lepădat sacul cu
care era încinsă. Şi în seara aceea se aducea la Ierusalim, la
templul lui Dumnezeu, jertfa de tămâie. Atunci a strigat Iudita cu glas
mare şi a zis către Domnul:
2. "Doamne Dumnezeul
părintelui meu Simeon, căruia i-ai dat sabia în mână, ca
să se răzbune pe cei de neam străin care au dezvelit pântecele
fecioarei spre întinare şi au acoperit coapsele ei spre ruşine
şi sânul l-au pângărit spre ocară. Tu ai zis: "Aceasta nu
va fi!", dar ei au făcut-o.
3. Pentru aceasta ai dat pe
căpeteniile lor la moarte, şi patul lor, care a fost pângărit
de înşelăciunea lor, l-ai prefăcut în lac de sânge şi ai
lovit pe robi şi pe stăpâni, şi pe căpeteniile lor,
4. Şi pe femeile lor
le-ai dat răpirii şi pe fiicele lor la robie şi toate odoarele
lor jafului iubiţilor Tăi fii, care erau înflăcăraţi
de zelul pentru Tine şi îngroziţi de întinarea sângelui lor,
şi pe Tine Te-au chemat într-ajutor; Dumnezeule, Dumnezeul meu,
ascultă la mine cea văduvă!
5. Cele ce au fost mai
înainte decât acelea, Tu le-ai făcut, dar şi pe cele de acum
şi de mai târziu. Prezentul şi viitorul, Tu le-ai ştiut,
şi cele ce s-au împlinit Tu le-ai gândit.
6. Gândurile Tale s-au
înfăţişat şi au zis: "Iată-ne, suntem de
faţă!" Toate căile Tale sunt pregătite şi
hotărârile Tale date cu vederea Ta dinainte.
7. Căci, iată,
oştirea Asirienilor este numeroasă şi ei se mândresc cu cai
şi călăreţi şi se trufesc cu braţul vânjos al
pedestraşilor, şi îşi pun nădejdea lor în scut, în lance,
în arc şi în praştie şi nu ştiu că Tu eşti
Domnul, Care pune capăt războaielor.
8. Domnul este numele
Tău! Sfărâmă cu puterea Ta silnicia lor şi în mânia Ta
dărâmă tăria lor, căci ei şi-au pus de gând să
pângărească locurile Tale sfinte şi să întineze cortul
sălăşluirii slăvitului Tău nume şi cu sabia
să reteze cornul altarului Tău.
9. Caută în jos la
trufia lor şi trimite mânia Ta peste capetele lor, şi dă în
mâna mea, "lei văduve, putere pentru ceea ce mi-am pus în
gând!
10. Izbeşte cu buzele
mele cele viclene rob şi stăpân, stăpân şi rob.
Nimiceşte semeţia lor prin mâna unei femei!
11. Căci puterea Ta nu
stă în numărul mare, nici tăria Ta în puterea cailor, ci Tu
eşti Dumnezeul celor smeriţi, ajutorul celor mai mici, sprijinul celor
slabi, adăpostul celor părăsiţi, izbăvitorul celor
deznădăjduiţi.
12. O, Dumnezeule al
părintelui meu şi Dumnezeul moştenirii lui Israel,
Stăpânul cerului şi al pământului, Ziditorul apelor,
Împăratul întregii făpturi, ascultă rugăciunea mea,
13. Şi dă-mi
cuvânt amăgitor spre a răni şi zdrobi pe cei care au pus la
cale planuri atât de negre împotriva legământului Tău şi a
sfântului Tău locaş, a muntelui Sion şi a casei fiilor
Tăi!
14. Şi fă ca întreg
poporul Tău, precum şi fiecare seminţie, să cunoască
şi să ştie că Tu eşti Dumnezeul puterilor şi al
tăriei şi că nu este altul care să ocrotească neamul
lui Israel afară de Tine!"
|