CAPITOLUL 10
Iudita, frumos împodobită, iese din Betulia cu roaba sa, şi
aflând-o cei ce străjuiau, o duc la Olofern.
1. Aşa striga
Iudita către Dumnezeul lui Israel. La sfârşitul
rugăciunii,
2. S-a ridicat de unde
căzuse cu faţa la pământ şi a chemat pe roaba ei şi
s-a dus în casa unde ea petrecea zilele de odihnă şi zilele de
sărbătoare,
3. Şi, scoţând
sacul, s-a dezbrăcat de veşmintele ei de văduvie, s-a
îmbăiat şi s-a uns cu miresme, şi-a pieptănat părul,
şi-a pus turban în cap şi s-a îmbrăcat cu hainele ei de
veselie, cu care se împodobea când trăia bărbatul ei, Manase.
4. Apoi s-a
încălţat cu sandale, şi-a pus colierele,
brăţările, inelele, cerceii şi toate podoabele ei.
Şi s-a înfrumuseţat atât cât să poată cuceri privirile
tuturor bărbaţilor care ar vedea-o.
5. Şi a dat roabei
sale un burduf cu vin şi un urcior cu untdelemn, şi a umplut o
desagă cu pâine de orz şi cu turte de smochine şi pâine de
grâu curat, şi toate le-a făcut o legătură şi le-a
pus în spatele roabei.
6. Şi ele s-au
îndreptat spre poarta cetăţii Betulia şi au găsit, stând
lângă poartă, pe Oziaş şi pe bătrânii
cetăţii, pe Habriş şi pe Harmiş.
7. Când ei au văzut pe
Iudita, căci faţa ei era schimbată şi veşmintele ei
de asemenea, au rămas uimiţi de frumuseţea ei şi i-au
zis:
8. "Domnul Dumnezeul
părinţilor noştri, să-ţi dea ţie har ca
să-ţi ajungi ţelul tău, spre mândria fiilor lui Israel
şi spre înălţarea Ierusalimului!" Şi ei s-au rugat
lui Dumnezeu.
9. Atunci ea a zis:
"Daţi poruncă să mi se deschidă poarta
cetăţii, ca să săvârşesc ceea ce am grăit cu
voi!" Şi ei au poruncit paznicilor să-i deschidă
după cuvântul ei.
10. Şi ei au
făcut întocmai. Şi Iudita împreună cu roaba ei au ieşit.
Şi locuitorii cetăţii s-au uitat după ea până a
coborât muntele devale şi a străbătut valea şi până
au pierdut-o în zare.
11. Şi ea a
străbătut valea drept înainte până când s-a întâlnit cu o gardă
a Asirienilor.
12. Şi ei au oprit-o
şi au întrebat-o: "Cine eşti, de unde vii şi încotro te
duci?" Şi ea a răspuns: "Sunt fiică de Evrei,
şi fug de la ei, căci ei vă vor fi daţi ca hrană,
13. Şi mă duc la
Olofern, căpetenia oştirii voastre, ca să-i destăinuiesc
adevărul şi să-i arăt un drum pe unde să apuce ca
să ia în stăpânire muntele întreg, fără ca să
piară nici unul din oamenii lui!"
14. Când au auzit
bărbaţii cuvintele ei şi s-au uitat în ochii ei - fiindcă
ea era în ochii lor negrăit de frumoasă i-au zis:
15. "Ţi-ai
scăpat viaţa; grăbeşte-te şi te coboară la
stăpânul nostru şi îndreaptă-te spre cortul lui; iată
dintre ai noştri te vor însoţi şi te vor preda în mâinile lui!
16. Şi când te vei
înfăţişa înaintea lui, inima ta să nu se teamă, ci
arată-i precum ai spus, şi el se va purta bine cu tine!"
17. Apoi ei au ales o
sută de inşi care s-o însoţească pe ea şi pe roaba
ei şi să le conducă la cortul lui Olofern.
18. Şi s-a iscat un
freamăt în tabără, căci vestea despre sosirea ei
pătrunsese în corturi. şi au venit şi au înconjurat-o,
fiindcă ea stătea afară în faţa cortului lui Olofern, până
să-i dea de ştire despre ea.
19. Şi ei se minunau
de frumuseţea ei uimitoare, şi pentru ea ei se minunau de fiii lui
Israel şi ziceau unii către alţii: "Cine poate să
dispreţuiască un astfel de popor care are în el asemenea femei? Nu
este cu cale să scape nici unul din ei, fiindcă dacă ar
scăpa, ar putea să amăgească o lume
întreagă!"
20. Şi cei ce
făceau de strajă la Olofern precum şi căpitanii lui au
ieşit afară şi au adus-o în cort.
21. Şi Olofern se
odihnea pe patul său, aşezat sub o perdea de porfiră,
ţesută cu fire de aur, cu smaralde şi cu pietre scumpe.
22. Şi când el a fost
înştiinţat despre ea, el a ieşit în tinda cortului, iar
înaintea lui robii mergeau cu sfeşnice de argint.
23. Şi când el şi
căpitanii lui au dat cu ochii de Iudita, s-au minunat de frumuseţea
chipului ei. Şi ea, căzând cu faţa la pământ, i s-a
închinat, iar robii săi au ridicat-o.
|