CAPITOLUL 13
Tăierea capului lui Olofern; aducerea lui în Betulia. Mulţumirea
şi binecuvântarea poporului ei.
1. Iar seara târziu
slujitorii lui se grăbiră să plece. Şi Bagoas a închis
cortul pe din afară şi a dat deoparte pe musafiri din faţa
stăpânului său. Şi toţi erau osteniţi de
ospăţul cel îndelungat.
2. Şi Iudita a fost
lăsată singură în cort, cu Olofern, trântit pe patul său,
biruit de vin.
3. Şi Iudita poruncise
roabei sale să stea afară şi să aştepte ieşirea
ei, ca în fiecare zi, căci ea zicea că se va duce să se roage,
dar şi lui Bagoas îi spusese tot aşa.
4. Şi după ce au
plecat toţi şi nu mai rămăsese nimeni în iatac, nici
dintre cei mari şi nici dintre cei mici, Iudita a venit lângă pat
şi a zis în inima sa: "Doamne, Dumnezeul cel atotputernic,
priveşte în ceasul acesta la fapta mâinilor mele, spre slava lui
Israel!
5. Căci acum este
vremea să ai grijă de moştenirea Ta şi să aduci la
îndeplinire gândul meu, spre pieirea vrăjmaşilor care s-au sculat
împotriva noastră".
6. Şi îndreptându-se
spre stâlpul patului care era la capul lui Olofern, a luat paloşul
lui
7. Şi, apropiindu-se
de pat, a prins pe Olofern de păr şi a zis:
"Întăreşte-mă, Doamne, Dumnezeul lui Israel, în ziua
aceasta!"
8. Apoi îl lovi peste gât
de două ori din toate puterile şi-i reteză capul;
9. A rostogolit trupul lui
de pe pat şi a luat perdeaua de pe stâlpi şi după puţin
timp a ieşit şi a dat roabei sale capul lui Olofern. Şi ea l-a
pus în desaga ei cu merinde. Şi amândouă au ieşit ca de obicei
la rugăciune. Şi au străbătut tabăra, au ocolit
văgăuna stâncii şi au luat-o la deal pe muntele Betuliei
şi au ajuns la porţile cetăţii.
10. Şi de departe
Iudita a strigat la străjerii porţilor: "Deschideţi,
deschideţi poarta! Cu noi este Dumnezeu, Dumnezeul nostru, ca
să-Şi mai arate puterea şi tăria Lui în Israel împotriva
duşmanilor noştri, precum a făcut El în ziua de
azi!"
11. Şi când locuitorii
cetăţii i-au auzit glasul, s-au grăbit să se coboare la
poarta cetăţii şi au strigat şi pe bătrânii
cetăţii.
12. Atunci au alergat
toţi de la mic la mare, fiindcă nu se aşteptau la venirea ei.
Oamenii au deschis poarta, au primit pe cele două femei, au făcut
foc pentru a vedea şi le-au înconjurat.
13. Şi ea le-a zis cu
glas tare: "Lăudaţi pe Dumnezeu! Lăudaţi-L!
Preaslăviţi pe Dumnezeu, Care n-a lipsit neamul lui Israel de mila
Sa, ci a zdrobit în noaptea aceasta prin mâna mea pe vrăjmaşii
noştri!"
14. Şi a scos capul
din desagă şi, arătându-l, le-a zis: "Iată capul lui
Olofern, căpetenia armatei Asirienilor; iată şi perdeaua sub
care sta în beţia lui. Şi Dumnezeu l-a ucis prin mâna unei
femei.
15. Viu este Domnul, Care
m-a păzit în calea pe care am mers, că faţa mea l-a
amăgit spre pieirea lui, şi el n-a săvârşit nici un
păcat spre întinare sau spre ruşine".
16. Şi tot poporul s-a
înspăimântat foarte şi, căzând în genunchi, s-a închinat lui
Dumnezeu şi a zis într-un cuget: u Preaslăvit eşti Tu,
Dumnezeul nostru, Care ai nimicit astăzi pe vrăjmaşii
poporului nostru!"
17. Şi Oziaş i-a
zis Iuditei: "Mărită să
fii tu, fiică, de Dumnezeu cel preaînalt, înaintea tuturor femeilor de
pe pământ, şi preaslăvit să fie Domnul Dumnezeu, Care a
făcut cerul şi pământul şi Care te-a condus pe tine, ca
să tai capul căpeteniei duşmanilor noştri.
18. Şi nu se va curma
pomenirea în inimile oamenilor despre nădejdea ta în Dumnezeu, ci în
veci îşi vor aduce aminte de puterea lui Dumnezeu.
19. Şi Dumnezeu
să-ţi păstreze o veşnică amintire şi să te
binecuvinteze spre bine, că nu ţi-ai cruţat viaţa când a
fost vorba de umilirea poporului nostru, ci ne-ai ridicat din căderea
noastră, umblând pe calea cea dreaptă, înaintea Dumnezeului
nostru!" Şi tot poporul a strigat: "Amin! Amin!"
|