CAPITOLUL 16
Cântarea de biruinţă a Iuditei. Poporul aduce jertfe de
mulţumire în Ierusalim. Moartea
Iuditei.
1. Şi Iudita a zis:
"Lăudaţi pe Dumnezeul meu, în tobe, cântaţi Domnului cu
chimvale, uniţi pentru El psalmul cu cântarea, preaslăviţi
şi chemaţi numele Lui!
2. Dumnezeu, Cel care pune
capăt războaielor, este Domnul, căci, în tabără
şi în mijlocul poporului, El m-a scăpat din mâna celui ce mă
urmărea pe mine.
3. Venit-a Asur din
munţii de la miazănoapte; el a venit cu zecile de mii ale
oştirii sale, şi mulţimea lor stăvilea puhoaiele şi
caii lor acopereau văile.
4. Şi îşi
făcea socoteală să pârjolească plaiurile mele şi pe
flăcăii mei să-i treacă prin ascuţişul sabiei,
pe pruncii mei să-i arunce pământului, pe copiii mei să-i dea
jafului şi pe fecioarele mele răpirii.
5. Domnul cel Atotputernic
prin mâna unei femei i-a nimicit,
6. Căci Olofern al lor
n-a fost doborât de tineri voinici, şi nici feciorii uriaşilor nu
l-au lovit pe el, şi nici nu i-au stat împotrivă oameni înalţi
ca munţii, ci Iudita, fiica lui Merari,
l-a dezarmat cu frumuseţea feţei ei.
7. Căci ea s-a
dezbrăcat de veşmintele ei de văduvie pentru întărirea
celor întristaţi ai lui Israel; ea şi-a uns faţa cu
miresme,
8. Şi-a prins pârul
sub turban şi s-a îmbrăcat cu veşmânt de în, ca să-l
ademenească.
9. Cu sandalele ei i-a luat
ochii, frumuseţea ei i-a robit inima, şi cu sabia i-a retezat
capul.
10. Perşii s-au
îngrozit de îndrăzneala ei şi Mezii
de cutezanţa ei.
11. Atunci au chiuit
umiliţii mei şi au strigat din răsputeri cei fără
vlagă, iar ei s-au înspăimântat şi şi-au ridicat glasul
şi au luat-o la goană.
12. Copii de mame tinere
i-au străpuns cu sabia şi ca pe nişte robi i-au doborât la
pământ; pierit-au în bătălia Domnului meu.
13. Cânta-voi Dumnezeului
meu cântare nouă: Doamne, mare eşti Tu şi preaslăvit,
minunat în puterea Ta, şi nimeni nu poate să Te
întreacă!
14. Ţie
să-ţi slujească întreaga făptură, pentru că Tu
ai zis şi toate s-au făcut. Trimis-ai Duhul Tău şi totul
a fost zidit şi nimeni nu poate să stea împotriva poruncii
Tale!
15. Munţii
ca şi mările se zbuciumă din temelie, stâncile se topesc cum
se topeşte ceara înaintea feţei Tale, iar cucei ce Te cinstesc pe
Tine, milostiv eşti Tu cu ei!
16. Fiindcă orice
jertfă cu miros de mireasmă preţuieşte puţin pentru
Tine şi toată grăsimea arderii de tot este şi de mai
puţin preţ, însă cel ce se teme de Domnul totdeauna este
mare.
17. Vai de neamurile care
se ridică împotriva poporului meu, căci Domnul cel Atotputernic le
va pedepsi în ziua judecăţii, şi va da pradă trupul lor
focului şi viermilor, ca să urle de durere în veci de
veci!"
18. Şi când a ajuns la
Ierusalim, toţi s-au închinat lui Dumnezeu, iar după ce poporul s-a
curăţit, a adus arderi de tot, prinoasele lor de bună voie
şi darurile lor.
19. Şi Iudita a
afierosit lui Dumnezeu ca dar, toate lucrurile lui Olofern, câte i le
dăduse poporul, precum şi perdeaua pe care ea o ridicase de la
patul lui, a dat-o ca afierosire pentru Domnul.
20. Şi poporul s-a
veselit în Ierusalim trei luni, în faţa templului, şi Iudita a
rămas la ei.
21. Iar după aceste
zile, fiecare s-a întors la locul său, şi Iudita s-a întors în
Betulia şi şi-a petrecut viaţa la casa ei. Şi cu
înaintarea în vârstă a ajuns vestită în toată ţara.
22. Mulţi
au cerut-o în căsătorie, dar ea n-a cunoscut bărbat în toate
zilele vieţii ei, de când murise soţul ei Manase
şi se adăugase la poporul lui.
23. Faima ei creştea
din ce în ce mai mult, pe când ea înainta în vârstă în casa
bărbatului ei. Ea a atins vârsta de o sută şi cinci ani.
Şi ea a dezrobit pe roaba ei. Ea a murit în Betulia şi a fost
îngropată în peştera în care se odihnea bărbatul ei Manase.
24. Şi neamul lui
Israel a jelit-o şapte zile. Şi înainte de moarte şi-a
împărţit averea la rudele bărbatului ei Manase
şi la rudele ei.
25. Şi cât a
trăit Iudita, nimeni n-a îndrăznit să tulbure pe
Israeliţi şi încă multă vreme după moartea ei.
|
|