CAPITOLUL 2
Evreii în robie mărturisesc că pentru păcatele lor li s-au
întâmplat relele şi cer milă de la Dumnezeu.
l. Şi a împlinit Domnul cuvântul Său, pe care l-a rostit
împotriva noastră şi a judecătorilor noştri, care au
judecat pe Israel şi împotriva regilor noştri şi a
conducătorilor noştri şi împotriva oamenilor din Israel
şi din Iuda,
2. Ca să aducă
asupra noastră greutăţi mari, care nu s-au făcut sub tot
cerul, aşa cum a făcut în Ierusalim, după cele ce sînt scrise
în legea lui Moise,
3. Ca să mănânce
omul cărnurile fiului său şi cărnurile fiicei sale.
4. Şi i-a dat
supuşi tuturor regilor celor dimprejurul nostru spre ocară şi
spre pustiire, printre popoarele dimprejur, la care i-a risipit Domnul.
5. Şi în loc să
fie stăpâni, ei au fost supuşi, pentru că am
păcătuit înaintea Domnului Dumnezeului nostru, neascultând glasul
Lui.
6. Domnului Dumnezeului
nostru, dreptatea; iar nouă şi părinţilor noştri,
ruşinea feţelor, cum este în ziua aceasta.
7. Toate relele, pe care
le-a rostit Domnul împotriva noastră, acestea au venit peste noi.
8: Şi nu ne-am rugat
feţei Domnului ca să se întoarcă fiecare de la cugetele inimii
sale celei rele.
9. Şi a privegheat
Domnul asupra celor răi şi i-a adus Domnul peste noi, că drept
este Domnul în toate lucrurile Sale, pe care ni le-a poruncit.
10. Şi n-am ascultat
glasul Lui, ca să umblăm după poruncile Domnului, pe care le-a
dat înaintea feţei noastre.
11. Şi acum, Doamne
Dumnezeul lui Israel, Cel ce ai scos pe poporul Tău din pământul
Egiptului cu mână tare şi cu braţ înalt, cu semne şi cu
minuni şi cu putere mare, şi ţi-ai făcut nume mare
până în ziua de azi,
12. Am păcătuit,
am fost nelegiuiţi, am fost nedrepţi, Doamne Dumnezeul nostru, în
toate poruncile Tale;
13. Întoarcă-se mânia
Ta de la noi, că am rămas puţini între neamuri, unde ne-ai
risipit.
14. Ascultă, Doamne,
rugăciunea noastră şi cererea noastră şi ne scoate
pentru Tine şi ne dă har înaintea feţei celor ce ne-au
înstrăinat.
15. Ca să
cunoască tot pământul că Tu eşti Domnul Dumnezeul nostru,
că numele Tău s-a chemat peste Israel şi peste neamul
lui.
16. Doamne, caută din
locaşul Tău cel sfânt şi ia aminte spre noi; pleacă
Doamne, urechea Ta şi auzi,
17. Şi deschide ochii
Tăi, Doamne, şi vezi că nu cei morţi care sînt în
locuinţa morţilor, de la care s-a luat duhul din cele
dinăuntru ale lor, vor da slavă şi dreptate Domnului,
18. Ci sufletul cel mâhnit
peste măsură, cel ce merge gârbovit şi fără putere,
ochii cei slăbiţi şi sufletul cel flămând îţi vor da
slavă şi dreptate, Doamne.
19. Că nu pentru
dreptăţile părinţilor noştri şi ale regilor
noştri cerem mila către noi înaintea feţei Tale, Doamne
Dumnezeul nostru;
20. Ci pentru că ai
slobozit mânia şi iuţimea Ta peste noi, precum ai grăit prin
glasul slugilor Tale, proorocilor, zicând:
21. Aşa zice Domnul:
Plecaţi sub jug umărul vostru şi lucraţi regelui.
Babilonului, ca astfel să locuiţi în pământul pe care l-am dat
părinţilor voştri.
22. Şi de nu veţi
asculta glasul Domnului, ca să lucraţi regelui Babilonului,
23. Voi face să
amuţească, din cetăţile lui Iuda şi din preajma
Ierusalimului, glasul bucuriei şi glasul miresei şi tot
pământul va ajunge o paragină, fără locuitori.
24. Şi noi n-am
ascultat glasul Tău, ca să lucrăm regelui Babilonului şi
ai întărit cuvintele Tale pe care le-ai grăit prin glasul slugilor
Tale, proorocii, că vor scoate oasele regilor şi oasele părinţilor
noştri din locul lor.
25. Şi iată sînt
lepădate la căldura zilei şi la îngheţul nopţii, iar
părinţii noştri au murit în suferinţe grele, în foamete
şi în sabie şi în robie.
26. Şi ai adus
templul, în care s-a chemat numele Tău, la starea în care este în ziua
aceasta, pentru răutatea casei lui Israel şi a casei lui
Iuda.
27. Şi ai făcut
cu noi, Doamne Dumnezeul nostru, după toată bunătatea Ta
şi după toată îndurarea Ta cea mare,
28. Cum ai grăit prin
glasul slujitorului Tău Moise în ziua
în care i-ai poruncit să scrie legea Ta înaintea fiilor lui Israel
zicând:
29. "De nu veţi
asculta glasul Meu cu adevărat, acest
neam mare şi mult se va întoarce micşorat la neamurile întru care
îi voi risipi.
30. Că am cunoscut
că nu Mă vor asculta, că este
popor tare la cerbice, ci se vor întoarce în inima lor în pământul
înstrăinării lor.
31. Şi vor
cunoaşte că Eu sînt Domnul Dumnezeul lor; şi le voi da
inimă şi urechi de auzit;
32. Şi Mă
vor lăuda în pământul înstrăinării lor şi vor pomeni
numele Meu.
33. Şi se vor întoarce
de la cerbicia lor cea tare şi de la lucrurile lor cele rele, că
îşi vor aduce aminte de calea părinţilor lor, care au păcătuit
înaintea Domnului.
34. Şi ii voi întoarce
în pământul despre care M-am jurat
părinţilor lor, lui Avraam şi lui Isaac şi lui Iacov,
şi-l vor stăpâni, şi îi voi înmulţi, şi nu se vor
împuţina.
35. Şi le voi
întări veşnică legătură ca să le fiu Dumnezeu
si ei Îmi vor fi popor şi nu voi mai mişca pe poporul Meu
Israel din ţara pe care le-am dat-o".
|