CAPITOLUL 3
Israel robit pentru părăsirea înţelepciunii lui Dumnezeu.
Proorocie despre Mesia.
1. Doamne
atotţiitorule, Dumnezeul lui Israel, sufletul cel strâmtorat şi
duhul cel necăjit strigă către Tine.
2. Ascultă, Doamne,
şi ne miluieşte, că am păcătuit înaintea Ta.
3. Tu domneşti în
veci, iar noi pierim fără încetare.
4. Doamne
atotţiitorule, Dumnezeul lui Israel, auzi rugăciunea celor ce au
murit ai lui Israel, şi a fiilor celor care au păcătuit
înaintea Ta, care n-au ascultat glasul Tău, Dumnezeul lor, şi s-au
lipit de noi relele.
5. Nu-ţi aduce aminte
de nedreptăţile părinţilor noştri, ci adu-ţi
aminte de mâna Ta şi de numele Tău în vremea aceasta.
6. Că Tu eşti
Domnul Dumnezeul nostru, şi Te vom lăuda pe Tine, Doamne,
7. Că pentru aceea ai
dat frica Ta în inimile noastre, ca să chemăm numele Tău
şi să Te lăudăm întru înstrăinarea noastră
că am abătut de la inima noastră toată nedreptatea părinţilor
noştri, care au păcătuit înaintea Ta.
8. Iată noi
astăzi suntem încă întru înstrăinarea noastră, unde ne-ai
risipit spre ocară şi spre blestem, şi spre pedeapsă
cuvenită tuturor nedreptăţilor părinţilor
noştri, care s-au depărtat de la Domnul Dumnezeul lor.
9. Auzi, Israele, poruncile
vieţii şi ia în urechi a cunoaşte înţelepciunea.
10. Ce este, Israele,
că eşti în pământul vrăjmaşilor? Te-ai învechit în
pământ străin.
11. Te-ai pângărit
împreună cu cei morţi, te-ai socotit cu cei ce se coboară în
locuinţa morţilor.
12. Părăsit-ai
izvorul înţelepciunii.
13. În calea lui Dumnezeu
de ai fi umblat, ai fi locuit cu pace în veci.
14. Învaţă unde
este înţelepciunea, unde este tăria, unde este puterea
înţelegerii, pentru a cunoaşte de asemenea, unde este lungimea
zilelor şi viaţa, unde este lumina ochilor şi pacea!
15. Cine a aflat locul ei
şi cine a intrat în vistieriile ei?
16. Unde sînt
căpeteniile neamurilor şi cei ce stăpânesc fiarele
pământului?
17. Cei ce cu
păsările cerului se joacă şi strâng argint şi aur,
în care nădăjduiesc oamenii şi a căror avere era
fără sfârşit?
18. Cei ce lucrau argintul
şi se străduiau ca lucrările lor să fie
neîntrecute?
19. S-au stins şi în
locuinţa morţilor coborând, alţii s-au sculat în locul
lor.
20. Cei mai tineri au
văzut lumină şi au locuit pe pământ, şi calea
ştiinţei n-au cunoscut.
21. Nici n-au înţeles
cărările ei, nici nu s-au ţinut de ea; fiii lor s-au
îndepărtat de la calea lor.
22. Nici nu s-a auzit de ea
în Canaan, nici nu s-a văzut în Teman.
23. Nici fiii Agarei, cei
ce caută înţelepciunea cea de pe pământ, nici
neguţătorii Madianului şi ai
Temanului şi povestitorii de pilde, şi cei ce caută priceperea
n-au cunoscut calea înţelepciunii, nici nu şi-au adus aminte de
cărările ei.
24. O, Israele! Cât este de
mare templul lui Dumnezeu şi cît de întins locul stăpânirii
Lui!
25. Mare
este şi n-are sfârşit, înalt şi nemăsurat!
26. Acolo au fost
uriaşii cei vestiţi, înalţi la statură şi
iscusiţi în război.
27. Nu pe aceştia i-a
ales Dumnezeu, nici calea ştiinţei nu le-a dat;
28. Pierit-au pentru
că n-au avut înţelepciune; pierit-au prin nebunia lor.
29. Cine s-a suit în cer
şi a luat înţelepciunea şi a coborât-o din nori?
30. Cine a trecut marea ca
s-o descopere şi s-o cumpere în schimbul aurului curat?
31. Nu este nimeni care
să ştie calea ei sau să cuprindă cărarea ei;
32. Ci Cel care ştie
toate o ştie pe ea şi o află cu înţelepciunea Lui, El
Care a zidit pământul pentru veşnicie şi 1-a umplut de
dobitoace.
33. El Care trimite lumina
şi merge şi o cheamă pe ea, şi ea Îl ascultă cu
cutremur.
34. Din pricina Căruia
stelele strălucesc la locul lor şi se veselesc.
35. Chematu-le-a, şi
ele au răspuns: "Iată-ne!" Ele strălucesc cu bucurie
pentru Cel care le-a făcut.
36. Acesta este Dumnezeul
nostru, şi nimeni altul nu este asemenea Lui.
37. Aflat-a toată
calea ştiinţei şi a dat-o lui Iacob, sluga Sa, şi lui
Israel, cel iubit de Dânsul.
38. După aceasta pe
pământ S-a arătat şi cu oamenii împreună a locuit.
|