CAPITOLUL 4
Sfătuiri şi ameninţări.
1. De vrei să te
întorci, Israele, zice Domnul, întoarce-te la Mine
şi, de vei depărta urâciunile de la faţa Mea,
nu vei mai rătăci.
2. Dacă tu vei jura:
"Viu este Domnul!", în adevăr, în judecată şi în
dreptate, neamurile se vor binecuvânta şi se vor lăuda în El.
3. Căci aşa zice
Domnul către bărbăţia lui Iuda şi ai Ierusalimului:
"Araţi-vă ogoare noi şi nu mai semănaţi prin
spini!
4. Bărbaţi ai lui
Iuda şi locuitori ai Ierusalimului, tăiaţi-vă împrejur
pentru Domnul şi lepădaţi învârtoşarea inimii voastre, ca
nu cumva să izbucnească mânia Mea
ca focul şi să ardă nestinsă din pricina
răutăţii faptelor voastre.
5. Spuneţi acestea în
Iuda şi le vestiţi în Ierusalim! Grăiţi şi
trâmbiţaţi cu trâmbiţa prin ţară! Strigaţi tare
şi ziceţi:
6.
"Adunaţi-vă şi să intrăm în cetatea cea
întărită!" Înălţaţi steagul spre Sion,
fugiţi şi nu vă opriţi, că iată aduc de la
miazănoapte necaz şi nevoie mare!
7. Iată, iese leul din
desişul său şi pierzătorul popoarelor se apropie;
plecat-a din locul său, ca să pustiiască pământul
tău; cetăţile tale vor fi stricate şi fără
locuitori.
8. De aceea
încingeţi-vă cu sac, plângeţi şi vă tânguiţi,
că iuţimea mâniei Domnului nu se va abate de la voi.
9. În ziua aceea, zice
Domnul, va Încremeni inima regelui şi inima căpeteniilor;
preoţii se vor îngrozi şi proorocii se vor mira".
10. Atunci eu am zis:
"O, Doamne Dumnezeule, amăgit-ai Tu oare pe poporul acesta şi
Ierusalimul, când ai zis: Veţi avea pace, şi iată sabia a
ajuns până la suflet?"
11. În vremea aceea se va
zice poporului acestuia şi Ierusalimului: "Iată vine vânt
arzător din munţii cei pustii asupra fiicei poporului Meu
şi vine nu pentru a vântura, nici pentru a curăţi grâul;
12. Dar va veni dintr-acolo
de la Mine vânt mai puternic decât acesta
şi voi rosti judecata Mea asupra
lor.
13. Iată, se va
ridica, cum se ridică norii; căruţele lui vor fi ca furtuna
şi caii lui mai iuţi decât vulturii". Vai de noi, căci
vom fi prăpădiţi!
14. Ierusalime, spală
răul din inima ta, ca să te izbăveşti! Până când se
vor sălăşlui în tine cugete necredincioase?
15. Că iată se
aude glas de la Dan şi vestea pieirii din munţii lui Efraim:
16. "Spuneţi popoarelor
şi vestiţi Ierusalimului că din ţară
depărtată vin împresurători şi scot strigăte
împotriva cetăţilor lui Iuda".
17. Ca paznicii câmpului,
aşa l-au înconjurat pe Israel de jur împrejur, pentru că el s-a
răzvrătit împotriva Mea, zice
Domnul.
18. Căile tale şi
faptele tale, Israele, ţi-au pricinuit acestea; din pricina
necredincioşii tale fi-a venit acest amar, care a străbătut
până la inima ta".
19. Inima mea! Inima mea! Mă
doare inima până în adânc! Tulburatu-s-a inima mea în mine şi nu
pot tăcea, că tu, suflete al meu, auzi glasul trâmbiţei, auzi
strigătul de război.
20. Nenorocire peste
nenorocire: tot pământul se pustieşte şi fără de
veste mi s-au stricat corturile şi într-o clipeală
sălaşurile mele.
21. Oare mult îmi este dat
să văd steagul şi să aud sunetul trâmbiţei?
22. Şi toate acestea
sunt numai pentru că poporul Meu e
fără minte şi nu Mă
cunoaşte, sunt copii nepricepuţi şi n-au înţelegere; sunt
pricepuţi numai la rele, iar binele nu ştiu să-l
facă.
23. Mă
uit peste ţară şi iată este ruinată şi
pustie;
24. Caut la ceruri şi
iată nu este lumină pe ele; privesc la munţi şi iată
că ei tremură şi dealurile toate se clatină.
25. Mă
uit şi iată nu este nici un om şi toate păsările
cerului au fugit.
26. Mă
uit şi iată Carmelul este o pustietate şi toate
cetăţile lui sunt arse cu foc de la faţa Domnului şi au
pierit de la faţa mâniei Lui.
27. Că aşa a zis
Domnul: "Toată ţara va fi pustiită, dar nu o voi nimici
de tot.
28. Va plânge de aceasta
pământul şi cerurile sus se vor întuneca, pentru că Eu am zis,
Eu am hotărât şi nu Mă voi
căi, nici Mă voi întoarce de la
aceasta.
29. De strigătele
călăreţilor şi ale arcaşilor ţara întreagă
este pusă pe fugă; toţi vor fugi în pădurile cele dese
şi se vor sui pe stânci; toate cetăţile vor fi părăsite
şi nici un locuitor nu va mai fi în acestea.
30. Şi tu, pustiito,
ce vei face? Chiar când te-ai îmbrăca în purpură, chiar dacă
te-ai găti cu podoabe de aur şi ţi-ai sulemeni ochii cu
dresuri, în zadar te-ai face frumoasă, că iubiţii tăi te
dispreţuiesc şi vor numai viaţa.
31. Când aud glas ca de
femeie ce naşte, aud geamăt ca al uneia ce naşte pentru întâia
oară: este glasul fiicei Sionului; ea geme şi întinde mâna, zicând:
"O, vai de mine, mi se istoveşte sufletul înaintea ucigaşilor!"
|