CAPITOLUL 7
Deşarta încredere a lui Israel. Ameninţările lui Dumnezeu.
l. Cuvântul ce a fost de la Domnul către Ieremia: "Stai în
uşa templului Domnului şi rosteşte acolo cuvântul acesta
şi zi:
2. Ascultaţi cuvântul
Domnului, toţi bărbaţii lui Iuda, care intraţi pe
această poartă ca să vă închinaţi Domnului!
3. Aşa zice Domnul
Savaot, Dumnezeul lui Israel: Îndreptaţi-vă căile şi
faptele voastre şi vă voi lăsa să trăiţi în
locul acesta!
4. Nu vă
încredeţi în cuvintele mincinoase care zic: "Acesta este templul
Domnului, templul Domnului, templul Domnului".
5. Iar dacă vă
veţi îndrepta cu totul căile şi faptele voastre, dacă
veţi face judecată cu dreptate între om şi pârâşul
lui,
6. Dacă nu veţi
strâmtora pe străin, pe orfan şi pe văduvă, nu veţi
vărsa sânge nevinovat în locul acesta şi nu veţi merge
după alţi dumnezei spre pieirea voastră,
7. Atunci vă voi
lăsa să trăiţi în locul acesta şi pe pământul
acesta, pe care l-am dat părinţilor voştri din neam în
neam.
8. Iată, vă
încredeţi în cuvinte mincinoase, care nu vă vor aduce folos.
9. Cum? Voi furaţi,
ucideţi şi faceţi adulter; juraţi mincinos,
tămâiaţi pe Baal şi umblaţi după alţi dumnezei,
pe care nu-i cunoaşteţi,
10. Şi apoi
veniţi să vă înfăţişaţi înaintea Mea
în templul Meu, asupra căruia s-a chemat
numele Meu, şi ziceţi:
"Suntem izbăviţi", ca apoi să faceţi iar toate
ticăloşiile acelea?
11. Templul acesta, asupra
căruia s-a chemat numele Meu, n-a ajuns
el oare, în ochii voştri peşteră de tâlhari? Iată, Eu am
văzut aceasta, zice Domnul.
12. Mergeri
deci la locul Meu din Silo, unde
făcusem altădată să locuiască numele Meu,
şi vedeţi ce am făcut Eu cu el, pentru necredinţa
poporului Meu Israel!
13. Şi acum, de vreme
ce aţi făcut toate faptele acestea, zice Domnul, şi Eu v-am
grăit dis-de-dimineaţă şi n-aţi ascultat, v-am
chemat şi n-aţi răspuns,
14. De aceea şi cu
templul acesta, asupra căruia s-a chemat numele Meu
şi în care voi vă puneţi încrederea, şi cu locul pe care
vi l-am dat vouă şi părinţilor voştri, voi face tot
aşa, cum am făcut cu Şilo;
15. Vă voi lepăda
de la faţa Mea, cum am lepădat pe
toţi fraţii voştri, toată seminţia lui Efraim.
16. Tu însă nu te ruga
pentru acest popor şi nu înălţa rugăciune şi cerere
pentru dânşii, nici nu mijloci înaintea Mea,
că nu te voi asculta.
17. Nu vezi tu ce fac ei
prin cetăţile lui Iuda şi pe uliţele Ierusalimului?
18. Copiii adună
lemne, iar părinţii aţâţă focul şi femeile
frământă aluatul ca să facă turte pentru zeiţa
cerului şi să săvârşească turnări în cinstea
altor dumnezei, ca să Mă
rănească pe Mine.
19. Dar oare pe Mine
Mă rănesc ei - zice Domnul -
şi nu pe ei înşişi, spre ruşinea lor?"
20. De aceea, aşa zice
Domnul Dumnezeu: Iată se revarsă mânia Mea
asupra locului acestuia, asupra oamenilor şi dobitoacelor, asupra
copacilor, asupra ţarinii şi asupra roadelor pământului,
şi se vor aprinde şi nu se vor mai stinge".
21. Aşa zice Domnul
Savaot, Dumnezeul lui Israel: "Arderile de tot ale voastre
adăugaţi-le la jertfele voastre şi mâncaţi carne;
22. Că
părinţilor voştri nu le-am vorbit şi nu le-am dat
poruncă în ziua aceea, în care i-am scos din pământul Egiptului,
pentru arderea de tot şi pentru jertfă;
23. Ci iată porunca pe
care ţi-am dat-o: Să ascultaţi glasul Meu,
şi Eu voi fi Dumnezeul vostru, iar voi Îmi veţi fi poporul Meu,
şi să umblaţi pe toată calea pe care vă poruncesc
Eu, ea să vă fie bine.
24. Dar ei n-au ascultat
glasul Meu şi nu şi-au plecat
urechea lor, ci au trăit după pofta şi îndărătnicia
inimii lor rele şi s-au întors cu spatele către Mine,
iar nu cu faţa.
25. Din ziua când
părinţii voştri au ieşit din pământul Egiptului
şi până în ziua aceasta am trimis la voi pe toţi robii Mei
- proorocii - şi i-am trimis în fiecare zi
dis-de-dimineaţă;
26. Dar ei nu M-au
ascultat şi nu şi-au plecat urechea lor, ci şi-au
învârtoşat cerbicia şi s-au purtat mai rău decât
părinţii lor.
27. Şi când le vei
vorbi cuvintele acestea, ei nu te vor asculta; şi când îi vei chema,
nu-ţi vor răspunde.
28. Atunci să le zici:
Iată un popor care nu ascultă glasul Domnului Dumnezeului său
şi nu primeşte învăţătură! Credinţa nu mai
este; ea a dispărut din gura lor.
29. Tunde-ţi
părul tău şi-l aruncă, şi ridică plângere pe
munţi, că a lepădat Domnul şi a părăsit pe
neamul care şi-a atras mânia Sa.
30. Că fiii lui Iuda
fac rele înaintea ochilor Mei, zice Domnul,
şi şi-au pus urâciunile lor în templul asupra căruia s-a
chemat numele Meu ca să-l
pângărească;
31. Şi au zidit
locurile înalte la Tofet, în valea fiilor lui Hinom, ca să-şi
ardă fiii şi fiicele cu foc, ceea ce Eu nu le-am poruncit şi
ceea ce Mie nu Mi-a
trecut prin minte.
32. De aceea, iată vin
zile, zice Domnul, când locul acesta nu se va mai chema Tofet şi valea
fiilor lui Hinom, ci valea uciderii, şi în Tofet se vor face
înmormântări din pricina lipsei de loc.
33. Şi vor fi
trupurile poporului acestuia hrană păsărilor cerului şi
fiarelor pământului, şi nu va fi cine să le alunge.
34. Şi voi curma în
cetăţile lui Iuda şi pe uliţele Ierusalimului glasul de
bucurie şi glasul de veselie, glasul mirelui şi glasul miresei,
pentru că pământul acesta va fi pustiu".
|