CAPITOLUL 20
Ieremia în temniţă. Plângerea lui.
1. Auzind Paşhurr,
fiul preotului Imer, care era supraveghetor în templul Domnului, că
Ieremia a profeţit aceste cuvinte,
2. A lovit Paşhurr pe
Ieremia proorocul şi l-a aruncat în temniţa care se afla la poarta
cea de sus a lui Veniamin, în templul Domnului.
3. Dar a doua zi
Paşhurr a dat drumul lui Ieremia din temniţă şi Ieremia
i-a zis: "Domnul nu te mai numeşte Paşhurr (Noroc din toate
părţile), ci Magor Misabib
(Spaimă din toate părţile),
4. Pentru că aşa
zice Domnul: Iată, te voi face groază şi pentru tine
însuţi şi pentru toţi prietenii tăi; aceştia vor
cădea de sabia vrăjmaşilor lor şi ochii tăi vor
vedea aceasta. Şi pe tot Iuda îl voi da în mâinile regelui Babilonului,
care-i va duce la Babilon şi-i va lovi cu sabia.
5. Şi toată
bogăţia cetăţii acesteia, toată agonisita ei, toate
cele de preţ ale ei şi toate comorile regilor lui Iuda le voi da în
mâinile vrăjmaşilor lor, care, jefuindu-le, le vor lua şi le
vor duce la Babilon.
6. Iar tu, Paşhurr, cu
toii cei ce trăiesc în casa ta, vă veţi duce în robie şi,
mergând la Babilon, vei muri acolo şi acolo vei fi îngropat şi tu
şi toţi prietenii tăi, cărora tu le-ai proorocit
mincinos.
7. Doamne, Tu m-ai aprins
şi iată sunt înflăcărat; Tu eşti mai tare decât mine
şi ai biruit, iar eu în toate zilele sunt batjocorit şi fiecare
îşi bate joc de mine;
8. Că de când vorbesc,
scoţând strigăte împotriva silniciei şi rostind pustiirea,
cuvântul Domnului s-a prefăcut în ocară pentru mine şi în
batjocură zilnică.
9. De aceea mi-am zis:
"Nu voi mai pomeni de El şi nu voi mai grăi, în numele
Lui!" Dar iată era în inima mea ceva, ca un fel de foc aprins,
închis în oasele mele, şi eu mă sileam să-l înfrânez şi
n-am putut;
10. Că am auzit
ocări de la mulţi şi ameninţări din toate
părţile, zicând: "Pârâţi-l şi-l vom pârî şi
noi!" Toţi cei ce trăiau în pace cu mine, mă pândesc
să vadă nu cumva mă voi poticni, şi ziceau: "Poate
va cădea şi-l vom birui şi ne vom răzbuna pe
el!"
11. Dar Domnul este cu
mine, ca un apărător puternic. De aceea prigonitorii mei se vor
poticni şi nu vor birui; se vor face de ruşine, pentru că n-au
izbutit; ocara lor va fi veşnică şi niciodată nu se va
uita.
12. Doamne al puterilor,
Cel ce cercetezi cu dreptate şi pătrunzi rărunchii şi
inimile, fă-mă să văd răzbunarea Ta asupra lor,
că ţie ţi-am încredinţat pricina mea!
13. Cântaţi Domnului!
Lăudaţi pe Domnul, căci El izbăveşte sufletul celui
împilat din mâna făcătorilor de rele.
14. Blestemată fie
ziua în care m-am născut, ziua în care m-a născut maică-mea
să nu fie binecuvântată.
15. Blestemat fie omul care
a adus tatălui meu veste şi a zis: "Ţi s-a născut
fiu", şi s-a bucurat mult de aceasta.
16. Întâmple-se omului
aceluia ceea ce s-a întâmplat cetăţilor pe care le-a dărâmat
Domnul şi nu le-a cruţat! Să audă el dimineaţa bocet
şi la amiază tânguire mare,
17. Că nu m-a ucis
chiar din pântece, ca mama mea să-mi fi fost mormânt şi pântecele
ei să fi rămas veşnic însărcinat.
18. Pentru ce am ieşit
eu din pântece, ca să văd suferinţă şi durere
şi ca zilele mele să se sfârşească în
ruşine?"
|