|
CAPITOLUL 8
Trebuinţa înţelepciunii şi cererea ei de la Dumnezeu.
l. Înţelepciunea ajunge cu tărie de la o margine la alta a lumii
şi toate le întocmeşte preaplăcut.
2. Mi-a fost dragă şi am cercetat-o din
tinereţile mele şi am căutat să mi-o peţesc
mireasă şi am iubit mult frumuseţea ei.
3. Neamul ei cel bun şi-l preamăreşte prin
petrecerea laolaltă cu Dumnezeu, şi Stăpânul a toate o are în
mare iubire,
4. Fiindcă ea duce pe oameni la ştiinţa lui
Dumnezeu şi ea alege lucrurile Lui.
5. Şi de este bogăţia câştig poftit în
viaţă, ce este mai bogat decât înţelepciunea, care toate le
lucrează?
6. Dacă cuminţenia stă în fruntea treburilor,
cine este mai bun meşter decât înţelepciunea în toate câte
sunt?
7. Şi de iubeşte cineva dreptatea, ostenelile
înţelepciunii rodesc sfinte puteri, ea ne învaţă înfrânarea
şi chibzuinţa, dreptatea şi bărbăţia, tot ce
este mai de folos în viaţa oamenilor;
8. Şi de pofteşte cineva să aibă
ştiinţă întinsă, înţelepciunea ştie cele
trecute şi întrezăreşte cele viitoare, ea ştie
întorsăturile cuvintelor şi dezlegările întrebărilor; ea
cunoaşte de mai înainte semnele şi minunile şi
întâmplările vremurilor şi ale sutelor de ani.
9. Drept aceea am hotărât să mi-o prind
tovarăşă în viaţă, fiindcă ştiu
că mă va sfătui cele bune şi-mi va fi mângâiere în griji
şi în necazuri.
10. Şi voi avea, prin ea, mărire în adunări;
şi deşi sunt tânăr, voi avea cinste în faţa celor
bătrâni.
11. Mă vor găsi pătrunzător la
judecăţi, şi voi apărea uimitor în faţa celor puternici.
12. Când voi tăcea, vor aştepta să încep
să vorbesc; când voi vorbi, vor fi toţi cu luare aminte, şi
când voi rosti o lungă cuvântare, vor pune toţi mâna la
gură.
13. Prin înţelepciune voi avea nemurire şi voi
lăsa celor de după mine o pomenire veşnică.
14. Voi cârmui popoare, şi seminţii străine
se vor supune stăpânirii mele.
15. Tirani temuţi, când vor auzi vorbindu-se de mine,
se vor teme; mă voi arăta bun mulţimilor şi viteaz în
război.
16. Şi înapoindu-mă în casa mea, cu
înţelepciune mă voi odihni, căci petrecerea cu ea n-are
amărăciune şi vieţuirea cu ea n-are durere, ci veselie
şi bucurie.
17. Am chibzuit aceste gânduri în cugetul meu şi le-am
tot purtat în inima mea şi am înţeles că nemurirea este rodul
legăturii cu înţelepciunea.
18. Şi am mai înţeles că în prietenia cu ea
sunt sfinte bucurii şi în faptele mâinilor sale sunt bogăţii
nesfârşite şi stând în preajma ei ai câştig de minte
dreaptă şi câştig de slavă ai din vorba cu ea; drept
aceea am umblat pretutindeni şi m-am străduit fel şi chip
să am înţelepciune.
19. Am fost copil bun şi am avut parte de un suflet
fără răutate.
20. Sau mai vârtos, aşa bun cum eram, am venit într-un
trup nespurcat.
21. Ci cunoscând că nu voi putea altfel să am
înţelepciune de nu-mi va da Dumnezeu, cu toate că şi aceasta
era înţelepciune, să ştiu de la cine vine darul, m-am rugat
Domnului şi m-am smerit înaintea Lui şi am zis din toată inima
mea:
|