|
CAPITOLUL 10
Înţelepciunea a cârmuit omenirea de la începutul ei.
l. Înţelepciunea a păzit pe primul om zidit de Dumnezeu ca
să fie părintele neamului omenesc, atunci când a fost zidit
întâiul.
2. Ea l-a scos din păcatul lui şi i-a dat putere
să stăpânească toată făptura.
3. Fiindcă s-a depărtat de ea, mâniindu-se, cel
nedrept a pierit în nebunia sa ucigaşă de frate.
4. Iar când pământul a fost acoperit de ape,
înţelepciunea l-a mântuit şi pe cel drept l-a purtat în slaba
arcă de lemn.
5. Când popoarele şi-au amestecat nelegiuirile toate,
de-a valma, înţelepciunea a ştiut pe cel drept şi l-a
păstrat fără vină în faţa lui Dumnezeu şi l-a păzit
nebiruit, când a fost să-l doboare mila de copilul său.
6. Tot ea a mântuit pe cel drept din prăpădul
celor răi şi el a fugit departe de focul coborât peste cele cinci
cetăţi.
7. Şi ca dovadă, arătând nelegiuirea lor,
acest ţinut pustiit fumegă şi azi, pomii dau roadă în
afară de vreme şi un stâlp de sare se înalţă acolo, spre
pomenirea necredinciosului suflet al femeii lui Lot.
8. Nu le-a păsat de înţelepciune şi de aceea
n-au ştiut ce este binele şi au lăsat celor care sunt în
viaţă amintirea nebuniei lor, aşa încât ticăloşiile
lor să nu fie înghiţite de uitare,
9. Dar înţelepciunea a smuls din necazuri pe cei care
sunt credincioşi.
10. Iarăşi înţelepciunea a purtat pe căi
drepte pe dreptul care fugea de mânia fratelui său, arătându-i
împărăţia lui Dumnezeu şi dându-i
învăţătură despre lucrurile sfinte; ea l-a
îmbogăţit când el muncea din greu şi spor i-a dat în
strădaniile lui.
11. Înţelepciunea l-a sprijinit când a fost să-l
jecmănească stăpânii hrăpăreţi şi l-a
ajutat să dobândească mari averi.
12. Ea l-a ferit de duşmani; ea l-a ocrotit de cei care
îi întindeau curse; ea l-a făcut biruitor într-o luptă
crâncenă, ca să-l înveţe că mai tare decât toate este
cucernicia.
13. Înţelepciunea n-a părăsit pe dreptul cel
vândut, ci l-a ferit de păcat.
14. Ea s-a coborât cu el în groapă şi în
lanţurile lui nu l-a părăsit, până ce i-a dat sceptrul
domniei şi puterea peste cei ce-l asupreau; ea a dovedit de
minciună pe pârâşii lui şi i-a dat o veşnică
mărire.
15. Înţelepciunea a izbăvit pe poporul cel cuvios
şi seminţia cea nevinovată de neamurile care o împilau.
16. Ea a pătruns în sufletul robului lui Dumnezeu
şi cu semne şi cu minuni ea a ţinut piept unor regi
temuţi.
17. Celor cuvioşi datu-le-a plata ostenelilor lor
şi i-a călăuzit pe o cale preaminunată şi ziua le-a
fost acoperământ şi noaptea lumină de stele;
18. I-a trecut prin Marea Roşie şi i-a purtat prin
ape mari.
19. A acoperit cu ape pe duşmani, apoi din adâncurile
mării i-a aruncat afară.
20. Pentru aceea, drepţii au jefuit pe cei
necredincioşi şi au slăvit cântând numele Tău cel sfânt,
Stăpâne, şi toţi laolaltă au lăudat mâna Ta care
lupta pentru ei.
21. Căci înţelepciunea a deschis gura celor
muţi şi limba pruncilor a făcut-o bine grăitoare.
|