|
CAPITOLUL 15
Bunătatea şi puterea adevăratului Dumnezeu.
Înşelăciunea idolatriei.
1. Iar Tu, Dumnezeul nostru, eşti bun şi
adevărat, îndelung-răbdător şi cu milă cârmuitor a
toate.
2. Chiar când păcătuim, ai Tăi suntem, noi
cei ce cunoaştem puterea Ta, dar nu vom păcătui, ştiind
bine că suntem din numărul celor număraţi ai
Tăi.
3. Că a Te cunoaşte pe Tine este dreptate
desăvârşită şi a şti puterea Ta este
rădăcina nemuririi.
4. Pe noi nu ne-au înşelat născocirile
omeneşti ale unui meşteşug viclean; ici truda
deşartă a zugravilor, adică chipul mânjit cu multe feluri de
vopsele,
5. A cărui înfăţişare
aţâţă patima celor nebuni, cu pofta chipului neînsufleţit
al unei arătări fără viaţă.
6. Iubitori de rele precum sunt, ei sunt vrednici să
aibă asemenea nădejdi, şi cei care le fac şi cei care le
poftesc şi li se închină.
7. Olarul frământă pământul moale cu
osteneală şi face spre slujba noastră orice vas şi din
acelaşi pământ face vase spre curată întrebuinţare
şi altele dimpotrivă, dar toate asemenea; şi care vas de ce
treabă să fie, hotărăşte olarul.
8. Apoi cu nelegiuită trudă, din acelaşi
pământ, tot el scoate un deşert chip de idol, el care, cu
puţin mai înainte, din pământ a fost făcut şi după
puţin se va întoarce iarăşi de unde a fost luat, când se va
cere să dea sufletul cu care este dator.
9. Dar el se îngrijeşte nu de aceea că puterile
lui slăbesc, nici că viaţa este scurtă, ci se ia la
întrecere cu meşterii aurari şi argintari şi face ce fac
făurarii în aramă şi, ca mare cinste pentru el, ţine
să facă chipuri amăgitoare.
10. Inima lui este cenuşă şi nădejdea
lui mai slabă ca pământul şi viaţa lui mai mică în
cinste decât lutul.
11. Fiindcă el n-a cunoscut pe Făcătorul
său, şi pe Cel care i-a insuflat duhul faptelor şi a pus în el
putere de viaţă,
12. Ci socoteşte că viaţa noastră este
jucărie şi traiul nostru ca un târg de câştig, pentru că
- aşa zic ei - trebuie să câştigi bani în orice chip, chiar
făcând rău.
13. Dar bine să ştie că
păcătuieşte mai mult decât toţi ceilalţi acela care,
din acelaşi lut, scoate vase care se pot uşor sparge şi
chipuri idoleşti.
14. Ci toţi aceştia sunt mai nebuni şi mai de
plâns decât sufletul unui copil; sunt toţi duşmanii poporului
tău şi asupritorii lui;
15. Căci pe toţi idolii neamurilor i-au socotit
drept dumnezei pe cei care nici cu ochii nu văd, nici cu nasul nu
respiră, nici cu urechile nu aud, nici cu degetele mâinilor nu
pipăie, nici cu picioarele nu umblă.
16. Cel care i-a făcut a fost un om, şi cel care a
primit duhul în dar, tocmai el i-a închipuit, căci nici un om nu poate
să facă un dumnezeu la fel cu el.
17. El fiind muritor, el face un lucru fără
viaţă cu mâinile lui nelegiuite, el preţuieşte mai mult
decât idolii săi, fiindcă el este viu, iar aceia nicidecum.
18. Ei se închină dobitoacelor celor mai urâcioase,
care, după prostia lor, sunt mai rele decât celelalte.
19. N-au în ele nici o bunătate care să ni le
facă dragi şi ele sunt în afară şi de la lauda lui
Dumnezeu, şi de la binecuvântarea Lui.
|