|
CAPITOLUL 1
Lauda înţelepciunii şi a temerii de Dumnezeu.
1. Toată înţelepciunea este de la Domnul
şi cu El este în veac.
2. Nisipul mărilor şi picăturile ploii
şi zilele veacului, cine le va număra?
3. Înălţimea cerului şi lăţimea
pământului, şi adâncul şi înţelepciunea, cine le va
cerceta?
4. Înainte de toate s-a zidit înţelepciunea şi
înţelegerea minţii este din veac.
5. Izvorul înţelepciunii este cuvântul lui Dumnezeu
întru cele înalte, şi căile ei sunt porunci veşnice.
6. Rădăcina înţelepciunii, cui s-a
descoperit? Şi izvoarele ei, cine le cunoaşte?
7. Unul este înţelept, înfricoşător foarte,
Domnul, Cel care şade pe scaunul Său.
8. El a zidit-o şi a văzut-o, şi a
numărat-o, şi a revărsat-o peste toate lucrările
Sale.
9. Ea se află la tot trupul după măsura
dărniciei Lui, şi a dat-o celor ce-L iubesc pe El.
10. Frica Domnului este mărire şi laudă
şi veselie şi cunună de bucurie.
11. Frica Domnului va desfăta inima şi va da
veselie şi bucurie şi lungime de zile.
12. Celui ce se teme de Domnul bine îi va fi; întru cele mai
de pe urmă şi în ziua sfârşitului său va afla har.
Temerea de Domnul este dar de la Dumnezeu şi îndreaptă pe om pe
căile iubirii.
13. Iubirea de Dumnezeu este înţelepciunea
slăvită şi cui voieşte El, aceluia o împarte după
chibzuinţa Sa.
14. Începutul înţelepciunii este frica de Dumnezeu
şi cu cei credincioşi ea se formează o dată în sânul
mamei. Între oameni ea şi-a pus temelie veşnică şi
seminţiei lor se încredinţează.
15. Deplinătatea înţelepciunii este a se teme de
Domnul, şi ea îi adapă din roadele sale.
16. Casa lor o va umple de ce poftesc ei, şi
cămările lor de roadele ei.
17. Cununa înţelepciunii este temerea de Domnul, care
odrăsleşte pace şi sănătate nevătămată;
dar şi una şi alta sunt daruri de la Dumnezeu, Care revarsă
cinste peste cei care Îl iubesc pe Dânsul.
18. El a văzut-o şi a măsurat-o;
ştiinţă şi înţeleaptă înţelegere ca ploaia
a revărsat şi a înălţat mărirea celor ce o
stăpânesc pe dânsa.
19. Rădăcina înţelepciunii este a se teme de
Domnul, iar ramurile ei, lungime de zile.
20. Frica Domnului îndepărtează păcatele,
şi la cine petrece, de la acela abate mânia.
21. Mânia celui nedrept nu poate să aibă
îndreptăţire, că iuţimea mâniei lui cădere îi
este.
22. Până la o vreme va suferi cel
îndelung-răbdător, după aceea îi va răsări
veselie.
23. Până la o vreme îşi va ascunde cuvintele sale,
dar buzele celor credincioşi vor grăi cuminţenia lui.
24. În vistieriile înţelepciunii sunt pildele
ştiinţei; celui păcătos îi este urâtă temerea de
Dumnezeu.
25. Pofteşti înţelepciune? ţine poruncile
şi Domnul îţi va da-o ţie.
26. Că înţelepciunea şi
învăţătura stau în temerea de Domnul, şi plăcute
sunt Lui credinţa şi blândeţea.
27. Nu fi neîncrezător în temerea de Domnul şi
să nu te apropii de El cu inimă îndoită.
28. Nu te făţărnici înaintea oamenilor,
şi buzelor tale ia aminte.
29. Nu te înălţa, ca să nu cazi şi
să aduci necinste sufletului tău.
30. Căci va descoperi Domnul cele ascunse ale tale
şi în mijlocul adunării te va înjosi,
31. Pentru că nu te-ai apropiat cu inimă
curată de frica Domnului, şi inima ta este plină de
vicleşug.
|