CAPITOLUL 4 
Îndemn spre milostenie şi înţelepciune; folosinţele lor. 

1. Fiule, să nu laşi pe cel sărac lipsit de hrană şi ochii celor nevoiaşi nu-i face să aştepte. 
2. Sufletul flămând să nu-l întristezi şi să nu urgiseşti pe om când are lipsă. 
3. Inima necăjită nu o tulbura şi nu întârzia a da celui lipsit. 
4. Rugăciunea celui necăjit nu o lepăda şi nu-ţi întoarce faţa ta de la cel sărac. 
5. De la cel în lipsă nu-ţi întoarce ochiul şi nu da loc omului să te blesteme. 
6. Că rugăciunea celui ce te blestemă pe tine, întru amărăciunea sufletului său, o va auzi Cel care l-a făcut pe el. 
7. Fă-te iubit adunării şi celui mai mare smereşte capul tău. 
8. Pleacă săracului urechea ta şi cu blândeţe răspunde-i cele de pace. 
9. Scoate pe cel năpăstuit din mâna celui ce-l năpăstuieşte şi să nu fi slab de înger când judeci. 
10. Fii celor orfani ca un tată şi ca un bărbat pentru mama lor. 
11. Şi vei fi ca fiu al Celui Preaînalt şi El te va iubi mai mult decât mama ta. 
12. Înţelepciunea înalţă pe fiii săi, şi poartă grijă celor care o caută. 
13. Cel care o iubeşte, iubeşte viaţa şi cei care se scoală pentru ea dis-de-dimineaţă se vor umple de veselie. 
14. Cel care o ţine va moşteni mărire şi oriunde va merge îl va binecuvânta Domnul. 
15. Cei care o slujesc vor sluji Celui Sfânt şi pe cei care o iubesc, îi iubeşte Domnul. 
16. Cel care ascultă de ea va judeca neamuri şi cel care se apropie de ea va locui fără grijă. 
17. Cine are încredere în ea are parte de ea şi urmaşii lui o moştenesc, 
18. Că umblă cu el cu faţa ascunsă şi-l încearcă la început cu ispite şi-l înfricoşează şi-l strâmtorează, 
19. Şi-l chinuieşte cu învăţătura sa, până ce va prinde încredere în el, şi-l va ispiti întru îndreptările sale. 
20. Şi iarăşi se va întoarce drept la el şi-l va veseli şi îi va descoperi lui cele ascunse ale sale. 
21. Iar de va rătăci, îl va părăsi şi-l va da în mâinile căderii lui. 
22. Păzeşte vremea şi fereşte-te de rău şi pentru credinţa sufletului tău nu te ruşina. 
23. Căci este ruşine care aduce păcat şi este ruşine care aduce mărire şi har. 
24. Nu lua seama la nimeni când este vorba de paguba sufletului tău şi să nu te ruşinezi pentru pierderea ta. 
25. Nu opri cuvântul în vreme de mântuire, 
26. Că din cuvânt se cunoaşte înţelepciunea şi din graiurile limbii învăţătura. 
27. Nu grăi împotriva adevărului, ci ruşinează-te de lipsa ta de învăţătură. 
28. Nu-ţi fie ruşine a mărturisi păcatele tale şi nu sta împotriva curgerii râului. 
29. Nu te supune omului nebun şi nu măguli faţa celui puternic. 
30. Până la moarte luptă-te pentru adevăr, şi Domnul Dumnezeu se va lupta pentru tine. 
31. Nu fi aspru cu limba ta şi leneş în lucrurile tale. 
32. Nu fi ca un leu în casa ta şi nu necăji cu mânie pe casnicii tăi. 
33. Să nu fie mâna ta întinsă la luat şi strânsă la dat.