|
CAPITOLUL 10
Lauda stăpânirii înţelepte. Despre ferirea de semeţie.
Să nu se necinstească săracul cel drept, nici să se laude
bogatul cel păcătos.
l. Conducătorul înţelept îndrumează bine pe poporul
său, şi cârmuirea omului priceput este cu bună
rânduială.
2. După cum este judecătorul poporului, aşa
sunt şi slujitorii lui şi cum este mai-marele cetăţii,
aşa sunt toţi cei ce locuiesc în ea.
3. Un rege neînvăţat va pierde pe poporul
său, şi cetatea sporeşte prin înţelepciunea mai-marilor
ei.
4. În mâna Domnului este stăpânirea pământului
şi la vremea sa va ridica pe cel folositor la cârmuire.
5. În mâna Domnului este izbânda omului şi Domnul este
Cel Care pune mărirea Sa pe fruntea stăpânitorului.
6. Să nu te mânii pentru orice nedreptate pe aproapele
şi nimic nu face cu patimă şi cu nechibzuinţă.
7. Urâtă este înaintea Domnului şi înaintea
oamenilor trufia, căci faţă de amândoi ea este păcatul
nedreptăţii.
8. Împărăţia de la un neam trece la alt neam,
pentru strâmbătăţi şi pentru semeţii şi pentru
avuţii.
9. Pentru ce se trufeşte cel ce este pământ
şi cenuşă, când în viaţă el le leapădă
mereu dinăuntrul său? 10. Boala îndelungată o taie doctorul
şi împăratul astăzi este şi mâine va muri.
11. Că murind, omul va moşteni şerpi şi
fiare şi viermi.
12. Începutul trufiei omului este a părăsi pe
Dumnezeu şi a-şi întoarce inima sa de la Cel care l-a
făcut.
13. Începutul păcatului este trufia, şi cel care
stăruieşte în ea este ca şi când i-ar ploua urâciune.
14. Pentru aceea, minunate certări a adus Domnul
şi i-a surpat pe ei până în sfârşit.
15. Scaunele celor mai mari le-a surpat Domnul şi a pus
pe cei blânzi în locul lor.
16. Rădăcinile neamurilor le-a smuls Domnul
şi a răsădit pe cei smeriţi în locul lor.
17. ţările neamurilor le-a surpat Domnul şi
le-a stricat până la temeliile pământului.
18. A slăbit pe mulţi dintre ei şi i-a
pierdut şi a făcut să înceteze de pe pământ pomenirea
lor.
19. Nu s-a hărăzit oamenilor trufia, nici urgia
mâniei celor care se nasc din femei.
20. Care este neamul vrednic de cinste? Neamul
omenesc.
21. Care este neamul cel cinstit? Cel care se teme de
Domnul.
22. Care este neamul fără de cinste? Tot neamul
omenesc.
23. Care este neamul fără de cinste? Neamul care
nu ţine poruncile.
24. Între fraţi, povăţuitorul lor cinstit
este, şi cei ce se tem de Domnul sunt la fel înaintea ochilor Lui.
25. Lauda celui bogat şi a celui cinstit şi a
celui sărac este frica Domnului.
26. Nu este drept a batjocori pe săracul cel
înţelept şi nu se cuvine a mări pe omul cel
păcătos.
27. Cel mare şi judecătorul şi cel puternic
se vor mări, dar nici unul dintre ei nu este mai mare decât cel care se
teme de Domnul.
28. Robului înţelept îi vor sluji cei slobozi şi
bărbatul înţelept nu va cârti când este dojenit.
29. Nu te face înţelept când faci lucrul tău, nu
te mări în vremea necazului tău.
30. Mai bun este cel care lucrează întru toate, decât
cel care umblă sau se măreşte şi este lipsit de
pâine.
31. Fiule, întru smerenie măreşte sufletul
tău şi îi dă lui cinste după vrednicia lui.
32. Pe cel care păcătuieşte asupra sufletului
său, cine-l va îndrepta? Şi cine va cinsti pe cel care îşi
face de ocară viaţa sa?
33. Săracul este cinstit pentru ştiinţa sa
şi cel bogat este cinstit pentru avuţiile sale.
34. Iar cel care este de laudă întru sărăcie,
cu cât mai mult ar fi de cinste dacă ar ajunge bogat? Şi cel
dispreţuit întru avuţie, în sărăcie cu cât mai mult va fi
dispreţuit?
|