|
CAPITOLUL 14
Întrebuinţarea bunurilor vremelnice. Stăpânirea limbii şi
deprinderea înţelepciunii.
l. Fericit bărbatul care n-a alunecat cu gura sa şi nu se
răneşte cu amărăciunea păcatului.
2. Fericit este cel pe care nu-l
învinovăţeşte sufletul lui şi care n-a căzut de la
nădejdea sa.
3. Bărbatului zgârcit nu-i sunt bune avuţiile,
şi omul pizmătăreţ ce înţelege din averea sa?
4. Cel care adună, lipsindu-se pe sine, altora
adună şi cu bunătăţile lui alţii se vor
desfăta.
5. Cel care este rău pentru el însuşi cui va fi
bun? Şi nu se va veseli cu averile sale.
6. Nimic nu este mai rău decât cel care se
pizmuieşte pe sine; şi aceasta este răsplătirea
răutăţii lui.
7. Şi de face bine, din uitare face; iar mai pe
urmă arată răutatea sa.
8. Rău este cel care pizmuieşte cu ochiul, Şi
cel care îşi întoarce fata, şi cel care trece cu vederea
sufletele.
9. Ochiul lacomului nu se satură cu partea sa şi
nedreptatea celui rău usucă sufletul.
10. Ochiul rău pizmuieşte pentru pâine şi la
masa sa va fi lipsit.
11. Fiule! Cât vei putea fă-ţi bine ţie
şi adu Domnului prinoase vrednice.
12. Adu-ţi aminte că moartea nu
zăboveşte şi hotărârea morţii nu ţi s-a
arătat.
13. Mai înainte de a muri fă bine prietenului şi
după cât poţi întinde şi dă lui.
14. Nu lăsa nici o zi bună să treacă
fără folos şi partea ta din bucuria cuviincioasă să
nu te treacă.
15. Oare nu altora vei lăsa averea ta şi bunurile
tale nu vor fi împărţite la sorţi?
16. Dă şi ia şi sfinţeşte-ţi
sufletul; că în şeol nu este a căuta
desfătări.
17. Tot trupul ca o haină se învecheşte, că
legătură din veac este cu moarte a muri.
18. Ca frunzele cele ce înverzesc în capac des, unele cad,
altele răsar,
19. Aşa este rodul trupului şi al sângelui: unul
moare şi altul se naşte.
20. Tot lucrul ce se strică se sfârşeşte,
şi cel ce-l face se va duce cu el.
21. Fericit bărbatul care întru înţelepciune se va
sfârşi şi care va vorbi cu pricepere;
22. Cel care socoteşte căile ei în inima sa
şi cele ascunse ale ei le gândeşte;
23. Cel care aleargă după ea ca un iscoditor
şi la căile ei priveghează;
24. Cel care se uită pe ferestrele ei şi la
uşile ei ascultă.
25. Cel care sălăşluieşte aproape de
casa ei va împlânta ţăruşii în pereţii ei, va întinde
cortul său în preajma ei şi se va sălăşlui întru
odihna bunătăţilor.
26. Va pune pe fiii săi sub acoperământul ei,
şi sub ramurile ei va petrece.
27. Va scăpa sub ea de fierbinţeală şi
întru mărirea ei se va odihni.
|