|
CAPITOLUL 16
Creşterea rea a copiilor. Mila Domnului spre cei buni. Pedeapsa necredincioşilor.
1. Nu pofti mulţime de fii fără de folos,
nici te bucura de fiii nelegiuiţi.
2. De se vor înmulţi, nu te bucura de ei, dacă nu
este frica lui Dumnezeu cu ei.
3. Nu te încrede în lungimea vieţii lor şi nu
nădăjdui întru mulţimea lor.
4. Că mai bun este unul decât o mie şi a muri
fără de fii, decât a avea fii fără de frica lui
Dumnezeu.
5. Că un înţelept va umple cetatea de locuitori;
iar neamul celor nelegiuiţi se va pustii.
6. Multe ca acestea am văzut cu ochii mei, şi mai
tari decât acestea a auzit urechea mea.
7. Întru adunarea păcătoşilor se va
aţâţa foc; şi în neamul neascultătorilor s-a aprins
mânie.
8. Nu s-a milostivit spre uriaşii cei de demult, care
s-au depărtat de El prin trufia lor.
9. N-a iertat pe cei care locuiau cu Lot, ci i-a urgisit
pentru trufia lor.
10. Nu i S-a făcut milă de neamul pierzării,
care se înălţase întru păcatele sale.
11. Tot aşa şi cu cei şase sute de mii de
pedeştri adunaţi întru învârtoşarea inimii lor.
12. De va fi unul vârtos la cerbice, minune va fi de se va
îndrepta.
13. Că mila şi mânia la El sunt; El poate să
Se milostivească şi să Se mânie.
14. Precum este multă mila Lui, aşa este
multă şi certarea Lui; pe om după faptele lui îl
judecă.
15. Nu va scăpa păcătosul cu
prădăciunile lui, nici va întârzia răbdarea celui
binecredincios.
16. La toată milostenia va face loc; fiecare după
faptele sale va afla.
17. Să nu zici: De Domnul mă voi ascunde; oare
dintru înălţime îşi va aduce cineva aminte de mine?
18. Întru popor mare nu voi fi pomenit, că ce este
sufletul meu întru atâta mulţime de făpturi?
19. Iată cerul şi cerul cerului lui Dumnezeu,
oceanul şi pământul se cutremură când Domnul le
cercetează.
20. Asemenea munţii şi temeliile pământului,
când va căuta spre ele, de frică se vor cutremura.
21. Dar la acestea nu gândeşte inima omului şi de
căile Lui cine-şi va aduce aminte?
22. Ca viforul pe care nu-l vede omul, astfel cele mai multe
lucruri ale lui Dumnezeu sunt ascunse.
23. "Lucrurile dreptăţii Lui cine le va
vesti? Sau cine le va aştepta? Că departe este
făgăduinţa".
24. Aşa cugetă omul lipsit de înţelegere; iar
bărbatul cel fără de minte şi rătăcit
cugetă cele nebune.
25. Ascultă, fiul meu! Şi învaţă
ştiinţă şi ia aminte cu inima ta la cuvintele mele.
26. Arăta-voi în cumpănă
învăţătura şi cu de-amănuntul voi vesti ştiinţa.
27. Întru judecata Domnului lucrurile Lui sunt aşa din
început şi de când le-a făcut a deosebit părţile
lor.
28. El a rânduit pentru totdeauna lucrurile Sale şi a
hotărât pentru vecie rastul lor; ele nu ştiu de foame, nici de
oboseală şi nu contenesc să-şi facă datoria.
29. Nici unul din aceste lucruri nu se ciocneşte cu cel
de lângă el şi mereu ascultă de porunca Lui.
30. Şi după aceasta a căutat Domnul pe
pământ şi l-a umplut de bunătăţi.
31. Cu tot felul de dobitoace vii a acoperit faţa lui
şi în el va fi întoarcerea lor.
|