|
CAPITOLUL 22
Cel leneş tuturor este necinstit. Despre fiii cei
neînvăţaţi şi rău-crescuţi şi despre
greşelile care strică prietenia.
1. Pietrei celei întinate s-a asemănat leneşul
şi toţi vor şuiera spre batjocura lui.
2. Asemenea unui morman de gunoi este leneşul; tot cel
care îl va ridica îşi va scutura mâna.
3. Ruşine tatălui este fiul neînvăţat; iar
când este o fiică, ea s-a născut spre paguba părintelui
său.
4. Fiica înţeleaptă face bogat pe bărbatul
său; iar cea fără de ruşine este de întristare celui ce a
născut-o.
5. Fiica fără ruşine face să
roşească şi pe tată şi pe bărbat şi de
amândoi este dispreţuită.
6. Muzică în zi de întristare sunt mustrările
nepotrivite; bătăile şi certarea în toată vremea sunt
înţelepciune.
7. Cel care învaţă pe cel nebun este ca şi
cel care lipeşte hârbul şi deşteaptă din somn greu pe cel
care doarme.
8. Ca şi cum ar povesti celui care dormitează,
aşa este cel ce povesteşte celui nebun, şi la sfârşit va
zice: Ce este?
9. Pentru mort plângi, că-i lipseşte lumina,
şi pentru cel nebun plângi, că-i lipseşte mintea.
10. Mai cu dulceaţă să plângi pe mort, pentru
că s-a odihnit; iar viaţa nebunului mai rea este decât
moartea.
11. Plânsul pentru mort să fie şapte zile; iar
pentru cel nebun şi nelegiuit, în toate zilele vieţii lui.
12. Cu cel nebun nu lungi vorba, şi nu merge înaintea
prostului.
13. Fereşte-te de el, ca să nu ai necaz şi
să nu te întinezi, atingându-te de el.
14. Fereşte-te de el şi vei afla odihnă
şi nu te împovăra cu nebunia lui.
15. Ce este mai greu decât plumbul şi cum se
cheamă el? Nebunul.
16. Mai lesne este a purta nisip, sare şi fier, decât a
locui cu un om fără minte.
17. Încheietura de lemn legată în zidul casei nu se va
prăbuşi de cutremur; aşa inima cea întărită în
cugetul sfatului, m nici un timp nu se va teme.
18. Inima aşezată pe cugetul înţelegerii este
ca podoaba cea făcută pe peretele neted.
19. Gardul înfipt în vârful dealului nu rămâne în
picioare când îl izbeşte vijelia; aşa inima fricoasă, în
cugetul nebunului, nu va sta înaintea oricărei frici.
20. Cel care împunge ochiul va scoate lacrimi, şi cel
care împunge inima răscoleşte simţirea.
21. Cel care aruncă piatră asupra
păsărilor le goneşte şi cel care ocărăşte
pe prieten strică prietenia.
22. Asupra prietenului de vei scoate şi sabia, să nu
te deznădăjduieşti, căci el n-o va întoarce asupra
ta.
23. Asupra prietenului de vei deschide gura, să nu te
temi, că este împăcare,
24. Afară de batjocură, de trufie, de descoperirea
tainei şi de rana vicleană, căci pentru acestea va fugi tot
prietenul.
25. Să ai credinţă către aproapele
tău întru sărăcia lui, ca împreună cu el să te
saturi de bunătăţile lui, când va fi bogat.
26. În vremea nevoii lui să rămâi la el, ca întru
moştenirea lui împreună să moşteneşti.
27. Înaintea focului se arată întâi abur de cuptor
şi fum; aşa înaintea vărsărilor de sânge, întâi
înjurăturile.
28. Pe prieten a-l acoperi nu mă voi ruşina
şi de la faţa lui nu mă voi ascunde deloc.
29. Şi dacă rele mi s-ar întâmpla din pricina lui,
oricine va auzi se va feri de el.
30. O, de ar pune cineva pază gurii mele, şi peste
buzele mele pecete de înţelepciune, ca să nu cad din pricina ei
şi să nu mă piardă limba mea!
|