CAPITOLUL 38  
Despre vindecarea bolilor; cum trebuie să fie plângerea pentru morţi; despre meşteşuguri şi lucrarea pământului. 

1. Cinsteşte pe doctor cu cinstea ce i se cuvine, că şi pe el l-a făcut Domnul. 
2. Că de la Cel Preaînalt este leacul şi de la rege va lua dar. 
3. Ştiinţa doctorului va înălţa capul lui şi înaintea celor mari va fi minunat. 
4. Domnul a zidit din pământ leacurile, şi omul înţelept nu se va scârbi de ele. 
5. Au nu din lemn s-a îndulcit apa, ca să se cunoască puterea Lui? 
6. Şi El a dat oamenilor ştiinţă, ca să Se mărească întru leacurile Sale cele minunate. 
7. Cu acestea tămăduieşte şi ridică durerea; 
8. Spiţerul cu acestea va face alifiile. Nu este sfârşit lucrurilor Domnului şi pace de la El este peste faţa pământului. 
9. Fiule! În boala ta nu fi nebăgător de seamă; ci te roagă Domnului şi El te va tămădui. 
10. Depărtează păcatul şi întinde mâinile spre faptele drepte şi de tot păcatul curăţeşte inima ta. 
11. Dă miros cu bună mireasmă şi pomenire de făină de grâu şi junghie jertfe grase, pe cât te ajută puterile. 
12. Şi doctorului dă-i loc că şi pe el l-a făcut Domnul şi să nu se depărteze de la tine, că şi de el ai trebuinţă. 
13. Că este vreme când şi în mâinile lui este miros de bună mireasmă. 
14. Că şi el se va ruga Domnului, ca să dea odihnă şi sănătate spre viaţă. 
15. Cel care păcătuieşte împotriva Ziditorului său, să cadă în mâinile doctorului. 
16. Fiule! Pentru cel mort varsă lacrimi şi, ca şi cum ai fi pătimit grele încercări, începe plângerea. 
17. Şi după cuviinţă tu acoperă trupul lui şi nu trece cu vederea înmormântarea lui. 
18. Amară plângere fă şi fierbinte tânguire. 
19. Şi te jeleşte, după vrednicia lui, o zi sau două, pentru a goni clevetirea şi te mângâie de întristare. 
20. Că din întristare vine moarte, şi întristarea inimii slăbeşte virtutea. 
21. Necazul statornic este mai rău decât moartea şi o viaţă împovărată împinge inima la blestem. 
22. Nu da întristării inima ta, ci o depărtează de ea, aducându-ţi aminte de cele de pe urmă. 
23. Şi nu uita că nu este întoarcere pentru cel răposat şi acestuia nu vei folosi şi ţie însuţi vei face rău. 
24. Adu-ţi aminte de judecata lui, că aşa va fi şi a ta; mie ieri, şi ţie azi. 
25. Cu odihna mortului fă să înceteze pomenirea lui şi te mângâie despre el pentru ieşirea duhului lui. 
26. Înţelepciunea cărturarului pe încet se câştigă şi cel care nu ia aminte prea mult la grijile vieţii se va înţelepţi. 
27. De ce înţelepciune se va umple cel care ţine plugul şi se făleşte cu mânuirea boldului, 
28. Care mână boii şi-şi trece viaţa cu ei şi vorba lui este numai despre vilei? 
29. Tot gândul lui este cum să întoarcă brazda şi privegherea lui va fi despre hrana boilor. 
30. La fel este cu orice dulgher şi orice zidar, care noaptea şi ziua le petrece muncind. 
31. La fel, cel care sapă săpături de peceţi; gândul lui este cum să schimbe chipurile. 
32. Inima sa o va sili, ca să asemene desenul şi privegherea lui, ca să săvârşească lucrul. 
33. Aşa meşterul de fier, şezând lângă nicovală, se deprinde cu greutatea fierului. 
34. Aburul focului va învârtoşa carnea lui şi cu înfierbântarea cuptorului se va lupta. 
35. Sunetul ciocanului umple urechea lui şi ochii lui urmăresc asemănarea lucrului plănuit. 
36. Inima sa o va pune spre săvârşirea lucrurilor şi privegherea lui este ca să le împodobească după ce le săvârşeşte. 
37. Tot aşa olarul, şezând la lucrul său şi învârtind cu picioarele sale roata, 
38. Pururea are grijă de lucrul său, ca lucrarea lui să fie multă. 
39. Cu mâinile sale va închipui lutul şi sub picioarele sale va îndupleca vârtoşia lutului. 
40. Inima sa o va da ca să săvârşească netezirea şi privegherea lui ca să curele cuptorul. 
41. Toţi aceştia întru mâinile lor nădăjduiesc şi fiecare în meşteşugul său este înţelegător. 
42. Fără de aceştia nu se zideşte cetatea, nici vor locui, nici vor umbla cei din cetate. 
43. Dar la adunare nu vor trece mai sus; şi aşezământul judecăţii nu este pentru ei, nici vor arăta dreptatea şi judecata. 
44. Şi în pilde nu se vor pricepe. 
45. Ci ei întăresc zidirile veacului şi pofta lor este lucrarea meşteşugului. 
46. Altfel este cel care îşi închină sufletul său şi cugetă în legea Celui Preaînalt.