|
CAPITOLUL 40
Îndemn spre lauda lui Dumnezeu. Tânguire despre ticăloşia
oamenilor răi.
l. Trudă mare a fost hărăzită fiecărui om şi
jug greu peste fiii lui Adam.
2. Din ziua ieşirii din pântecele mamei lor până
în ziua întoarcerii la mama tuturor.
3. Gândurile lor, frica inimii, cugetarea
aşteptării, toate merg spre ziua morţii!
4. De la cel ce şade pe scaun cu mărire şi
până la cel smerit, în pulbere şi cenuşă,
5. De la cel ce poartă iachint şi cunună
şi până la cel ce se îmbracă cu pânză groasă,
6. Mânia, râvna şi tulburarea, zbuciumul şi frica
morţii, pizma şi cearta nu cruţă pe nimeni; şi în
vremea odihnei, întru aşternut, somnul nopţii gândul lui îl
împovărează.
7. Puţin ca o nimica este odihna lui, iar în somn se
zbate ca în timpul străjuirii.
8. Spăimântat de vedeniile inimii sale, şi ca
şi cum ar fi scăpat de la faţa războiului,
9. În clipa când este să scape, se deşteaptă
şi se minunează nevăzând nici o primejdie.
10. Aşa este cu toată făptura de la om
până la animal; iar cu păcătoşii de şapte ori mai
mult.
11. Adică: moartea şi sângele, certurile şi
sabia, asupririle şi foametea, zdrobirile şi bătaia.
12. Pentru cei fără de lege s-au zidit acestea
toate; şi pentru ei s-a făcut potopul.
13. Toate câte sunt din pământ în pământ se întorc,
şi cele ce sunt din ape în mare se întorc.
14. Tot darul şi strâmbătatea se vor şterge;
iar credinţa în veac va sta.
15. Banii nedrepţilor ca râul vor seca şi ca
trăsnetul cel mare în ploaie vor răsuna.
16. Cel care va deschide mâinile sale se va veseli, iar cei
care calcă legea până în sfârşit vor pieri.
17. Seminţiile celor nelegiuiţi nu vor
înmulţi ramurile; ci vor fi ca rădăcinile cele necurate pe
piatră vârtoasă.
18. Papura care creşte lângă apă şi
lângă ţărmurile râului, mai înainte de toată buruiana se
smulge.
19. Harul este ca un rai plin de binecuvântări; şi
milostenia în veac rămâne.
20. Viaţa celui cumpătat şi a celui muncitor
se va îndulci; şi mai mult decât a lor, viaţa celui care află
comoară.
21. Fiii şi zidirea cetăţii întăresc
numele; iar mai mult decât amândouă acestea se socoteşte femeia
fără de prihană.
22. Vinul şi muzica veselesc inima, şi mai mult
decât amândouă, iubirea înţelepciunii.
23. Fluierul şi harpa îndulcesc cântarea, şi decât
amândouă acestea mai mult limba cea dulce.
24. Darul şi frumuseţea desfătează
ochiul tău; iar mai mult decât amândouă mai plăcută este
pajiştea verde.
25. Prietenul şi tovarăşul la vreme se
întâlnesc, şi mai mult decât amândoi, femeia cu bărbatul;
26. Fraţii şi ajutorul sunt folositoare la vremea
necazului; iar mai mult decât amândoi va izbăvi milostenia.
27. Aurul şi argintul întăresc piciorul; şi
mai mult decât amândouă, sfatul este plăcut.
28. Banii şi tăria înalţă inima; şi
mai mult decât amândouă, frica de Dumnezeu.
29. Temerii de Domnul nimic nu-i lipseşte şi cu ea
nu mai trebuie alt ajutor.
30. Frica de Dumnezeu este un rai binecuvântat, şi mai
mult decât toată mărirea, preţul ei.
31. Fiule! Viaţă cerşetoare să nu
trăieşti; mai bine să mori decât să ceri.
32. Omul care caută la masa străină,
viaţa nu i se socoteşte viaţă.
33. Va pângări sufletul său cu mâncări
străine; iar omul ştiutor şi învăţat se va
feri.
34. În gura celui fără de ruşine, dulce va fi
cerşirea; iar în pântecele lui, ca focul va arde.
|