|
CAPITOLUL 41
Căror oameni este plăcută sau amară moartea; grija de
numele bun şi de care lucruri să te ruşinezi.
1. O, moarte! Cât de amară este amintirea ta omului
care trăieşte fericit întru avuţiile sale,
2. Omului lipsit de griji şi care sporeşte în
toate şi poate încă mânca!
3. O, moarte, bună este judecata omului celui lipsit
şi scăzut de putere,
4. Celui cu adânci bătrâneţi şi celui care de
toate se învăluie şi este neîncrezător şi a pierdut
răbdarea.
5. Nu te teme de judecata morţii; adu-ţi aminte de
cele dintâi ale tale şi de cele de apoi.
6. Această judecată de la Domnul este la tot
trupul.
7. Şi pentru ce nu vrei ce place Celui Preaînalt? Ori
zece, ori o sută, ori o mie de ani, nu este în locuinţa
morţilor socoteală pentru ani.
8. Fiii urâţi se fac fiii păcătoşilor
şi cei care petrec în locaşurile nelegiuiţilor.
9. Moştenirea fiilor păcătoşilor va
pieri şi cu sămânţa lor pururea va fi ocară.
10. Pe tatăl nelegiuit îl vor huli fiii, că pentru
el sunt de batjocură.
11. Vai vouă, bărbaţi nelegiuiţi care
aţi părăsit legea Dumnezeului celui Preaînalt,
12. Că de vă veţi naşte, spre blestem
vă veţi naşte, şi de veţi muri, spre osândă
vă veţi osebi.
13. Toate câte sunt din pământ, în pământ se vor
întoarce; aşa şi cei nelegiuiţi, din blestem, în pieire.
14. Mâhnirea oamenilor este pentru trupurile lor; iar numele
cel rău al păcătoşilor se va stinge.
15. Ai grijă de nume, că acesta-ţi va
rămâne mai mult decât o mie de comori mari de aur.
16. Viaţa cea bună are zilele numărate; iar
numele cel bun în veci rămâne.
17. Învăţătura cu pace o păziţi
fiilor! Înţelepciunea ascunsă şi comoara neştiută,
ce folos este de amândouă?
18. Mai bun este omul care ascunde nebunia sa, decât omul
care ascunde înţelepciunea sa.
19. Drept aceea, ruşinaţi-vă de cuvântul meu,
că nu orice ruşine este la locul ei; şi nu toate tuturor plac
cu adevărat.
20. Ruşinaţi-vă de desfrânare înaintea
tatălui şi a mamei şi de minciună înaintea
conducătorului şi a celui puternic;
21. De judecător şi de domn, pentru păcat; de
adunare şi de popor, pentru fărădelege;
22. De tovarăş şi de prieten, pentru
strâmbătate; şi de oamenii cu care locuieşti, pentru
furtişag;
23. Şi de adevărul lui Dumnezeu şi
făgăduinţă, pentru punerea cotului peste pâini ca să
le furi;
24. De ponosul luării şi al dării şi de
tăcere către cei care ţi se închină;
25. De căutarea la femeia desfrânată şi de
întoarcerea feţei de la rudenii;
26. De luarea părţii şi a darului şi de
căutarea la femeia cu bărbat;
27. De căutarea la slujnica ta şi de şederea
pe aşternutul ei;
28. De prieteni pentru cuvintele cele de imputare, şi
de a imputa după ce vei da.
|