|
CAPITOLUL 43
Dumnezeu este lăudat pentru zidirea tuturor făpturilor; dar
decât toată lauda El este mai mare.
l. Mărirea înălţimii este curăţia cerului, întru
arătarea slavei Domnului.
2. Soarele în ivire vesteşte, când se arată, ca un
vas minunat, făptura Celui Preaînalt.
3. Când este la amiază usucă pământul şi
înaintea arşiţei lui cine va sta?
4. Cuptorul arde pentru lucrurile făurirei, dar de trei
ori mai tare este soarele arzând munţii.
5. Suflând abur de foc şi strălucind rază,
întunecă ochii.
6. Mare este Domnul Cel care l-a făcut, şi cu
porunca Lui grăbeşte mergerea.
7. Şi luna, totdeauna exactă, însemnează
lunile şi împarte timpul.
8. Din lună este semnul sărbătorii,
lumină care scade până la sfârşit.
9. Lunile anului sunt după mersul ei, minunate
schimbări face crescând.
10. Cort taberelor intru înălţime, întru
tăria cerului strălucind.
11. Frumuseţea cerului este mulţimea stelelor,
podoabe luminând întru cele înalte ale Domnului.
12. După pravila Celui Sfânt, ele stau în rânduiala lor
şi nu obosesc în străjile lor.
13. Vezi curcubeul şi binecuvântează pe Cel care
l-a făcut; că foarte frumos este în strălucirea sa.
14. A înconjurat cerul împrejur cu mărire, mâinile
Celui Preaînalt l-au atins pe el.
15. Cu porunca Lui a grăbit zăpada şi
grăbeşte fulgerele după judecata Sa.
16. Pentru aceea se deschid vistieriile şi norii
zboară ca păsările.
17. Cu slava Sa întăreşte norii şi
sfărâmă pietrele grindinei
18. Şi de privirea Lui se vor cutremura
munţii.
19. Cu voia Lui suflă vântul din miazăzi; glasul
tunetului Lui a făcut ca să mugească pământul,
20. Şi viforul de la miazănoapte şi volbura
vântului;
21. Presară zăpada ca păsările ce
zboară şi cum poposeşte lăcusta, aşa este pogorârea
ei.
22. De frumuseţea albinei ei se va mira ochiul şi
de viscolul ei se va spăimânta inima.
23. Şi bruma "a sarea o varsă pe pământ,
care, dacă îngheaţă, se face ca vârfurile de
ţepuşă.
24. Vânt rece va sufla de la miazănoapte şi va
îngheţa apa toată, adunarea apei va acoperi şi se va
îmbrăca apa ca şi cu o platoşă.
25. Puterea Domnului va mânca munţii şi va arde
pustiul şi va stinge verdeaţa ca focul.
26. Leac repede este norul; roua după
arşiţă dă viaţă.
27. Cuvântul Său a făcut să înceteze marea
şi a sădit în ea insule.
28. Cei care umblă pe mare povestesc primejdiile ei
şi istorisirile lor ne umplu de uimire.
29. Şi acolo sunt lucruri de necrezut şi minunate,
tot felul de animale şi de vieţuitoare de mare.
30. Prin El toate ajung la ţelul lor şi în
cuvântul Lui s-au aşezat toate.
31. Am putea spune multe, fără să
terminăm; intr-un cuvânt El este toate.
32. Cum vom putea să-L preaslăvim? Că El este
mai mare decât toate lucrurile Sale.
33. De temut este Domnul şi mare foarte şi
minunată este puterea Lui.
34. Slăvind pe Domnul, înălţaţi-L cât
veţi putea, pentru că va prisosi încă.
35. Şi înălţindu-L pe El,
întăriţi-vă şi nu vă osteniţi, pentru că
nu veţi ajunge.
36. Cine L-a văzut pe El şi va povesti? Şi
cine-L slăveşte pe El, precum este?
37. Multe şi mai mari decât acestea sunt ascunse;
că puţine am văzut din lucrurile Lui.
38. Că toate le-a făcut Domnul şi celor
cuvioşi le-a dat înţelepciune.
|