CAPITOLUL 48  
Ilie, Elisei, Iezechia; Isaia prooroc mare, prin a cărui povaţă s-au izbăvit Evreii de Asirieni.  

1. Şi s-a sculat proorocul Ilie ca focul şi cuvântul lui ca făclia ardea. 
2. El a adus peste ei foamete şi cu râvna sa i-a împuţinat. 
3. Cu cuvântul Domnului a oprit cerul şi de trei ori a pogorât foc. 
4. Cât te-ai mărit, Ilie, întru minunile tale! Şi cine este asemenea ţie, ca să se laude? 
5. Cel care ai înviat pe mort din morţi şi din locaşul morţilor cu cuvântul Celui Preaînalt. 
6. Cel care ai răsturnat regi în pierzare şi pe cei măreţi de pe scaunul lor. 
7. Cel care ai auzit în Sinai mustrare şi în Horeb judecăţile răzbunării. 
8. Cel care ai uns regi spre răsplătire şi prooroci următori după tine. 
9. Cel care te-ai înălţat prin vifor de foc şi cu car de cai de flacără. 
10. Cel care eşti, precum este scris, hotărât pentru vremuri viitoare, ca să potoleşti mânia mai înainte de mânie, să întorci inima tatălui către fiu şi să aşezi seminţiile lui Iacov. 
11. Fericiţi cei care au văzut şi cei care întru dragoste au adormit, dar şi noi vom fi vii. 
12. Când Ilie a fost răpit la cer, în vijelie, Elisei s-a umplut de duhul lui. 
13. în zilele sale nu s-a temut de biruitori şi nimeni nu l-a supus. 
14. Tot cuvântul n-a fost ascuns înaintea lui şi întru adormire a proorocit trupul lui. 
15. Şi în viaţa sa a făcut semne şi la moarte minunate au fost lucrurile lui. 
16. Cu toate acestea nu s-a pocăit poporul şi n-a încetat de la păcate, până ce a fost scos din ţara sa şi s-a risipit în tot pământul. 
17. Şi a rămas popor puţin şi domn din casa lui David. 
18. Unii dintre ei au făcut ce este plăcut; iar unii au înmulţit păcatele. 
19. Iezechia a întărit cetatea sa şi a adus în mijlocul ei apă. 
20. A săpat cu fier piatra cea colţurată şi a zidit izvoare de apă. 
21. În zilele lui s-a suit Sanherib şi a trimis pe Rabşache şi a ridicat mâna sa asupra Sionului şi s-a semeţit cu trufia sa, 
22. Atunci au tremurat inimile şi mâinile lor şi s-au chinuit, ca acele care nasc şi au chemat pe Domnul cel Milostiv, întinzând mâinile lor către El. 
23. Şi Cel Sfânt din cer degrabă i-a auzit şi i-a izbăvit prin mâna lui Isaia. 
24. A lovit tabăra Asirienilor ţi i-a omorât pe ei îngerul Lui, 
25. Pentru că Iezechia a făcut ce era plăcut Domnului şi s-a întărit în căile lui David, tatăl său, pe care le-a poruncit în vedenia sa Isaia proorocul cel mare şi credincios. 
26. În zilele lui s-a întors soarele şi a înmulţit regelui viaţa. 
27. Cu duh mare a văzut cele de pe urmă şi a mângâiat pe cei care plângeau în Sion. 
28. Până în veci s-au arătat cele ce vor să fie şi cele ascunse mai înainte de a veni ele.