CAPITOLUL 6 
Antioh Eupator, căzând în grea boală, moare chinuit. 

1. Iar regele Antioh, umblând prin ţările cele de sus, a auzit că este în Elimaida Persiei o cetate mărită cu avuţie, cu argint şi cu aur, 
2. Şi templul din ea bogat foarte, şi că acolo sunt acoperăminte de aur şi zale şi arme, pe care le-a lăsat acolo Alexandru, fiul lui Filip, regele Macedonenilor, care a stăpânit întâi între Elini. 
s. Şi a venit să ia cetatea şi să o prade, şi n-a putut, fiindcă planul lui fusese aflat. 
4. Şi s-au sculat asupra lui cu război, şi a fugit şi s-a dus de acolo cu întristare mare, întorcându-se în Babilon. 
5. Şi a venit un oarecare în Persia care i-a spus că au fost înfrânte taberele care s-au dus în ţara lui Iuda, 
6. Că a mers Lisias cu putere tare întâi, şi a fost înfrânt de către ei, şi ei s-au întărit cu arme şi cu putere şi cu prăzi multe, pe care le-au luat din taberele pe care le-au nimicit, 
7. Şi că au stricat urâciunea care a fost zidită deasupra jertfelnicului în Ierusalim, şi templul, ca şi mai înainte, l-au înconjurat cu ziduri înalte, precum şi Betţura, cetatea sa. 
8. Şi auzind regele cuvintele acestea, s-a înspăimântat şi s-a îmbolnăvit de întristare, căci nu i s-a făcut precum gândea. 
9. Şi a fost acolo zile multe, pentru că a stăruit într-însul mâhnirea şi a gândit că va muri. 
10. Şi a chemat pe toţi prietenii săi şi a zis către ei: Luatu-s-a somnul de la ochii mei şi mâhnirea mi-a zdruncinat inima. 
11. Şi am zis în inima mea: La ce necaz am ajuns şi în ce tulburare mă aflu? Eu care eram bun şi iubit întru stăpânirea mea; 
12. Iar acum îmi aduc aminte de răutăţile pe care le-am făcut la Ierusalim, luând toate vasele cele de aur şi cele de argint, care erau în el şi am trimis ca să piardă fără de pricină pe cei care locuiesc în Iuda. 
13. Cunosc eu că pentru acelea m-au aflat pe mine răutăţile acestea, şi iată că pier de mare mâhnire în pământ străin. 
14. Şi a chemat pe Filip, care era unul dintre prietenii săi, şi l-a pus peste toată stăpânirea sa, 
15. Şi i-a dat lui stema şi veşmântul său şi inelul, ca să aducă pe Antioh, fiul său, şi să-l crească pentru domnie. 
16. Şi a murit acolo regele Antioh în anul o sută patruzeci şi nouă. 
17. Şi a aflat Lisias că a murit regele şi a pus pe Antioh, feciorul lui, rege în locul lui, pe care de tânăr l-a crescut şi l-a numit cu numele Eupator. 
18. Iar oastea din cetate ţinea încercuit pe Israel împrejurul templului şi căuta mereu să-i facă neajunsuri, iar pentru păgâni să le fie sprijin. 
19. Şi a gândit Iuda să o piardă şi a adunat tot poporul ca să o înconjoare. 
20. Şi s-au adunat împreună, şi i-au înconjurat în anul o sută cincizeci, şi au făcut asupra lor întărituri de împresurare de maşini de război. 
21. Şi ieşind unii dintre ei din împresurare, s-au lipit lângă aceştia o seamă din cei necredincioşi din Israel şi au mers la rege şi i-au zis: 
22. Până când nu vei face judecată şi nu vei răzbuna pe fraţii noştri? 
23. Nouă ne-a plăcut a sluji tatălui tău şi a umbla întru poruncile lui şi a asculta de poruncile lui. 
24. Din această pricină fiii poporului nostru au ajuns să ne fie duşmani. Şi oriunde afla pe cineva dintre noi, îl omora şi moştenirile noastre le jefuia. 
25. Şi nu numai peste noi a întins mâna, ci şi peste toate hotarele lor. 
26. Şi iată au tăbărât astăzi asupra întăriturii în Ierusalim ca să o ia; iar templul şi Betţurul le-au întărit. 
27. Şi de nu vei apuca mai înainte degrabă, mai mari decât acestea vor face şi nu-i vei mai putea birui. 
28. Şi auzind regele s-a mâniat şi a adunat pe toţi prietenii săi, căpeteniile puterii sale, şi pe cei care erau peste călărime. 
29. Şi de la alţi regi şi de la ostroavele mărilor au venit la el oştiri plătite. 
30. Şi a fost numărul puterii lui o sută de mii de pedeştri, douăzeci de mii de călăreţi şi treizeci şi doi de elefanţi învăţaţi la război. 
31. Şi au venit prin Edom, au tăbărât la Betţur, au făcut război în multe zile şi au făcut maşini de război; dar cei împresuraţi au ieşit şi le-au ars pe ele cu foc, războindu-se cu bărbăţie. 
32. Şi s-a sculat Iuda din cetate Şi a tăbărât la Bet-Zaharia în preajma taberei regelui. 
33. Şi sculându-se regele de dimineaţă, a ridicat tabăra, a pornit spre calea Bet-Zahariei, s-au împărţit oştirile la război şi au trâmbiţat cu trâmbiţele. 
34. Şi elefanţilor le-au dat sânge de strugure şi de mure, ca să-i întărâte la război. 
35. Şi au împărţit animalele în rânduri şi au pus lângă fiecare elefant o mie de bărbaţi înzăuaţi cu lanţuri şi coifuri de aramă peste capetele lor şi cinci sute de călăreţi aleşi erau rânduiţi la fiecare fiară. 
36. Aceştia întovărăşeau fiara din capul locului, şi oriunde era fiara erau şi ei, şi oriunde mergea, mergeau cu ea şi nu se despărţeau de ea. 
37. Şi turnuri tari de lemn erau pe elefanţi şi-i acoperea pe fiecare, turnurile fiind întărite cu chingi şi la fiecare turn erau treizeci şi doi de bărbaţi, care se războiau de sus, afară de călăuza elefantului. 
38. Şi călărimea au aşezat-o de o parte şi de alta a taberei, ca să tulbure pe duşman şi să ocrotească laturile. 39. Şi când strălucea soarele peste scuturile cele de aur, sclipeau munţii de ele şi străluceau ca nişte făclii aprinse. 
40. Şi s-a întins o parte din tabăra regelui peste munţii cei înalţi, iar alta peste locurile cele de jos, şi mergeau cu pază şi cu rânduială. 
41. Şi se cutremurau toţi cei care auzeau glasul mulţimii lor şi păşirea mulţimii şi lovirea armelor, că era tabăra mare şi puternică. 
42. Şi s-a apropiat Iuda şi tabăra lui la război şi au căzut din tabăra regelui şase sute de bărbaţi. 
43. Şi a văzut Eleazar Avaran animalul înzăuat cu zaua regească, şi era mai înalt decât toţi elefanţii, şi i s-a părut că pe acela este regele. 
44. Şi s-a dat pe sine, ca să mântuiască pe poporul său şi să-şi câştige nume veşnic. 
45. Şi alergând la ea cu îndrăzneală în mijlocul rândului, el omora de-a dreapta şi de-a stânga, şi se dădeau în lături din faţa lui, încoace şi încolo. 
46. Şi a intrat sub elefant, i-a vârât sabia în pântece şi l-a omorât, şi elefantul a căzut pe pământ deasupra lui şi Eleazar a murit. 
47. Şi văzând Iudeii puterea regelui şi năvălirea oştilor, au dat înapoi din faţa lor. 
48. Iar cei din tabăra regelui s-au suit asupra lor la Ierusalim, şi a tăbărât regele în Iuda şi la muntele Sionului. 
49. Şi regele a făcut pace cu cei din Betţur şi au ieşit din cetate, că nu aveau acolo hrană, ca să se închidă în ea, că era an de odihnă în pământul acela. 
50. Şi a luat regele Betţurul şi a pus acolo pază, ca să-l păzească. 
51. Şi a tăbărât asupra templului zile multe, a făcut acolo turnuri de împresurare, maşini şi aruncătoare de foc şi aruncătoare de pietre şi scorpioane, ca să arunce săgeţi, şi praştii. 
52. Şi au făcut şi cei împresuraţi maşini împotriva maşinilor lor şi a ţinut războiul zile multe. 
53. Şi bucate nu erau în vase, pentru că era anul al şaptelea, şi cei care au scăpat în Iuda de la neamuri au mâncat rămăşiţa pusă la păstrare. 
54. Şi au rămas în locul sfânt bărbaţi puţini, că i-a biruit pe ei foamea, şi s-a risipit fiecare la locul său. 
55. Când a auzit Lisias că Filip - pe care l-a pus regele Antioh încă fiind el în viaţă să crească pe Antioh, fiul lui, ca să-l facă rege, 
56. S-a întors din Persia şi din Media, el şi oştirile regelui cele ce au fost cu el, şi că încearcă să ia stăpânirea, 
57. Atunci el s-a grăbit ca să se ducă din cetate şi să zică regelui şi căpeteniilor oastei şi către bărbaţi: "Ne împuţinăm în toate zilele, hrană avem puţină, iar locul unde suntem tăbărâţi este tare şi sunt asupra noastră grijile regatului. 
58. Acum dar să întindem mâna oamenilor acestora şi să facem pace cu ei şi cu tot neamul lor. 
59. Şi să le îngăduim să umble după legile lor ca şi mai înainte, că pentru legiuirile lor, pe care le-am risipit, s-au mâniat şi au făcut toate acestea". 
60. Şi a plăcut cuvântul înaintea regelui şi a căpeteniilor şi a trimis la ei să facă pace, şi ei au primit. 
61. Şi li s-au jurat lor regele şi căpeteniile pentru acestea şi au ieşit din cetate. 
62. Şi a intrat regele în muntele Sionului şi a văzut tăria locului, a călcat jurământul făcut şi a poruncit, şi a surpat zidul împrejur. 
63. Şi s-a sculat degrabă şi s-a întors la Antiohia, a aflat pe Filip stăpânind cetatea, a făcut război împotriva lui şi a luat cetatea cu sila.