CAPITOLUL 31
Iacov pleacă în Canaan.
1. A auzit însă Iacov vorbele
feciorilor lui Laban, care ziceau: "Iacov a luat toate câte avea
tatăl nostru şi din ale tatălui nostru şi-a făcut
toată bogăţia aceasta".
2. Şi căutând
Iacov la faţa lui Laban, iată nu mai era faţă de el ca
mai înainte.
3. Atunci Domnul a zis
către Iacov: "Întoarce-te în ţara părinţilor
tăi, în patria ta, şi Eu voi fi cu tine!"
4. Trimiţând, deci,
Iacov a chemat pe Rahila şi pe Lia la câmp, unde erau turmele,
5. Şi le-a zis: "Văd eu că
faţa tatălui vostru nu mai e faţă de mine, ca mai
înainte; dar Dumnezeul tatălui meu este cu mine.
6. Voi înşivă
ştiţi că am slujit pe tatăl vostru cu toată
inima;
7. Iar tatăl vostru
m-a înşelat şi de zeci de ori mi-a schimbat simbria, Dumnezeu
însă nu i-a îngăduit să-mi facă rău.
8. Când zicea el: Cele
pestriţe să fie simbria ta, toate oile fătau miei
pestriţi; iar când zicea el: Cele negre să-ţi fie de simbrie,
atunci toate oile fătau miei negri.
9. Şi aşa a luat
Dumnezeu toate vitele de la tatăl vostru şi mi le-a dat mie.
10. Iată o dată,
pe vremea când intrau în călduri oile, mi-am ridicat ochii şi am
văzut în vis; şi iată că ţapii şi berbecii,
care săreau pe capre şi pe oi, erau albi, vărgaţi şi
bălţaţi.
11. Iar îngerul Domnului mi-a zis
în vis: "Iacove!" Şi eu am răspuns: "Ce este?"
12. Zis-a el:
"Ridică-ţi ochii şi priveşte: toţi ţapii
şi berbecii, care sar pe capre şi pe oi, sunt vărgaţi,
pestriţi şi bălţaţi, căci am văzut toate
câte ţi-a făcut Laban.
13. Eu sunt Dumnezeul, Cel
ce ţi S-a arătat în Betel, unde Mi-ai turnat untdelemn pe stâlp şi unde Mi-ai făcut făgăduinţă.
Scoală deci acum, ieşi din pământul acesta şi mergi în
pământul tău de naştere şi Eu voi fi cu tine".
14. Atunci Lia şi
Rahila i-au răspuns şi au zis: "Mai avem noi oare parte şi moştenire în
casa tatălui nostru?
15. Oare n-am fost noi
socotite de el ca nişte străine, fiindcă el ne-a vândut
şi a mâncat banii noştri?
16. De aceea, toată
averea pe care Dumnezeu a luat-o de la tatăl nostru este a noastră
şi a copiilor noştri. Fă dar acum toate câte ţi-a zis Domnul!"
17. Atunci s-a sculat Iacov
şi a urcat copiii şi femeile sale pe cămile,
18. A strâns toate turmele
sale şi toată bogăţia sa, pe care o agonisise în Mesopotamia, şi toate ale sale, ca să
meargă la Isaac, tatăl său, în ţara Canaanului.
19. Iar Laban, ducându-se
să-şi tundă oile, Rahila a furat idolii tatălui
său.
20. Deci Iacov a
înşelat pe Laban Arameul, căci nu l-a vestit că
pleacă,
21. Ci a fugit cu toate
câte avea şi, trecând Eufratul, s-a îndreptat spre Muntele Galaadului.
22. Iar a treia zi i s-a
dat de ştire lui Laban Arameul, că Iacov a fugit.
23. Atunci, luând Laban cu
sine pe feciorii şi pe rudele sale, a alergat după el cale de
şapte zile şi l-a ajuns la Muntele Galaadului.
24. Dar Dumnezeu a venit la
Laban Arameul noaptea în vis şi i-a zis: "Fereşte-te, nu cumva
să vorbeşti lui Iacov nici de bine, nici de rău".
25. Şi a ajuns Laban
pe Iacov. Iacov însă îşi aşezase cortul său pe munte;
şi tot pe Muntele
Galaad şi l-a aşezat şi Laban cu rudele sale.
26. Atunci a zis Laban către
Iacov: "Ce ai făcut? Pentru ce mi-ai furat inima şi mi-ai luat
fetele, ca şi cum le-ai fi robit cu sabia?
27. Pentru ce ai fugit pe
ascuns şi m-ai înşelat, în loc să mă
înştiinţezi pe mine, care ţi-aş fi dat drumul cu veselie
şi cu cântări din timpane şi din harfă?
28. Ba nu mi-ai
îngăduit nici măcar să-mi sărut nepoţii şi
fetele mele. Te-ai purtat, aşadar, ca un om fără de
minte.
29. Şi acum mâna mea
cea puternică ar putea să-ţi facă rău. Dar Dumnezeul
tatălui tău mi-a vorbit ieri şi mi-a zis:
"Fereşte-te, nu cumva să vorbeşti lui Iacov nici de bine,
nici de rău!"
30. Să zicem că
ai plecat, pentru că cu mare aprindere doreai casa tatălui
tău. Dar atunci de ce mi-ai furat dumnezeii mei?"
31. Atunci răspunzând
Iacov, a zis către Laban: "M-am temut, căci ziceam: Nu cumva
să-ţi iei fetele de la mine şi toate ale mele.
32. Dar la cine vei
găsi idolii tăi, acela nu va mai trăi. Caută de
faţă cu rudele noastre şi ia tot ce vei găsi al tău
la mine!" Iacov însă nu ştia că Rahila, femeia sa, îi
furase.
33. A intrat atunci Laban
în cortul lui Iacov, şi în cortul Liei, şi în cortul celor
două roabe, şi a căutat şi n-a găsit nimic; apoi,
ieşind din cortul Liei, a intrat şi în cortul Rahilei.
34. Rahila însă luase
idolii şi-i pusese sub samarul cămilei şi şedea deasupra
lor; şi a scotocit Laban prin tot cortul Rahilei şi n-a găsit
nimic.
35. Iar ea a zis către
tatăl său: "Să nu se mânie domnul meu că nu mă
pot scula înaintea ta, pentru că tocmai acum am necazul obişnuit al
femeilor". Şi mai scotocind Laban prin tot cortul, n-a găsit
idolii.
36. Atunci s-a mâniat Iacov
şi s-a plâns împotriva lui Laban. Şi începând a grăi,
Iacov a zis lui Laban: "Care-i vina mea şi care-i păcatul meu,
de te înverşunezi împotriva mea?
37. Dacă ai
răscolit toate lucrurile din casa mea, găsit-ai, oare, ceva din ale
casei tale? Arată aici înaintea rudeniilor tale şi înaintea
rudeniilor mele, ca să ne judece ele pe amândoi!
38. Iată,
douăzeci de ani am stat la tine: oile tale şi caprele tale n-au
lepădat; berbecii oilor tale nu ţi i-am mâncat,
39. Vite sfâşiate de fiare nu ţi-am adus:
acestea au fost paguba mea. Din mâna mea ai cerut ceea ce se furase în timpul
zilei şi în vremea nopţii.
40. Ziua eram mistuit de
căldură, iar noaptea de frig şi somnul nu se lipea de ochii
mei.
41. Aşa mi-au fost cei
douăzeci de ani în casa ta. ţi-am slujit paisprezece ani pentru
cele două fete ale tale şi şase ani pentru vitele tale, iar tu
de zeci de ori mi-ai schimbat simbria.
42. De n-ar fi fost cu mine
Dumnezeul tatălui meu, Dumnezeul lui Avraam şi frica de Isaac, tu
acum m-ai fi alungat cu nimic. Necazul meu şi munca mâinilor mele le-a
văzut Dumnezeu şi de aceea a mijlocit ieri pentru mine".
43. Răspuns-a Laban
şi a zis către Iacov: "Aceste fete sunt fetele mele,
aceşti copii sunt copiii mei, aceste vite sunt vitele mele, şi toate
câte le vezi sunt ale mele şi ale fetelor mele. Cum dar aş fi putut
eu să fac astăzi ceva împotriva lor, sau împotriva copiilor, pe
care i-au născut ele?
44. Haidem dar acum să
facem amândoi, eu şi tu, legământ, care să fie mărturie între
mine şi tine!" Iar Iacov i-a zis: "Iată, nu e nimeni cu
noi; dar să ştii că Dumnezeu este martor între mine şi
tine".
45. Şi a luat Iacov o
piatră şi a pus-o stâlp.
46. Apoi a zis Iacov
către fraţii săi: "Adunaţi pietre!" Şi au
adunat pietre şi au făcut o movilă; şi au mâncat şi
au băut acolo pe movilă. Apoi a zis Laban către dânsul: "Movila aceasta este astăzi mărturie
între mine şi între tine".
47. Şi Laban a numit-o
în limba sa: Iegar-Sahaduta, adică movila mărturiei, iar Iacov i-a
dat acelaşi nume, însă pe limba sa şi i-a zis: Galaad.
48. Apoi Laban a zis
iarăşi către Iacov: "Iată, movila aceasta şi
semnul ce am pus astăzi sunt mărturia legământului dintre mine
şi tine". De aceea i s-a pus şi numele Galaad, adică
movila mărturiei.
49. Ba s-a mai numit ea
şi Miţpa, adică veghere, pentru
că Laban a zis: "Să vegheze Domnul asupra mea şi asupra
ta, după ce ne vom despărţi unul de altul.
50. De te vei purta
rău cu fetele mele, sau de-ţi vei mai lua şi alte femei,
afară de fetele mele, nu mai e vorba de un om, care să vadă,
ci ia aminte că între mine şi între tine e martor
Dumnezeu!"
51. Şi
iarăşi a zis Laban către Iacov: "Iată movila aceasta
şi stâlpul, pe care l-am pus între amândoi, este mărturie între
mine şi tine.
52. Că nici eu nu voi
trece spre tine şi nici tu nu vei trece spre mine, de la această
movilă, cu gând rău.
53. Dumnezeul lui Avraam
şi Dumnezeul lui Nahor, Dumnezeul părinţilor lor să fie
judecător între noi!" Iar Iacov a jurat pe Acela, de Care se temea Isaac, tatăl
său.
54. Apoi a junghiat Iacov
ardere de tot pe munte şi a chemat pe rudele sale să mănânce
pâine. Şi au mâncat pâine şi s-au veselit în munte.
55. Iar a doua zi s-a
sculat Laban dis-de-dimineaţă şi a sărutat pe
nepoţii săi şi pe fetele sale şi i-a binecuvântat. Apoi Laban a pornit să se
întoarcă la locul său.
|