|
CAPITOLUL 10
Curăţirea templului şi biruinţa împotriva
Edomiţilor şi asupra lui Timotei.
1. Iar Iuda Macabeul şi cei ce erau cu el,
povăţuindu-i Domnul, au cuprins templul şi cetatea.
2. Iar jertfelnicele de prin târg, pe care le
făcuseră cei de alt neam, şi capiştele, le-au
stricat.
3. Şi curăţind templul, alt jertfelnic au
făcut, şi înfierbântând pietre şi foc din ele luând, după
ce au trecut doi ani şi şase luni, au adus jertfă şi
tămâie şi lumini şi au făcut punerea înainte a
pâinilor.
4. Şi după ce au făcut acestea, plecându-se
cu faţa la pământ, s-au rugat Domnului ca să nu mai cadă
în răutăţi ca acestea, ci de vor şi păcătui
cândva, El să-i certe cu milă şi să nu-i dea neamurilor
celor hulitoare şi barbare.
5. Iar în ziua în care cei de alt neam pângăriseră
templul Domnului, s-a întâmplat că tocmai într-acea zi s-a făcut
curăţirea, în douăzeci şi cinci ale aceleiaşi luni,
care este Chislev,
6. Şi cu veselie au ţinut opt zile ca la praznicul
corturilor, aducându-şi aminte cum cu puţină vreme mai înainte
sărbătoarea corturilor o au făcut în munţi şi în
peşteri, hrănindu-se ca fiarele.
7. Pentru aceea stâlpări şi ramuri frumoase,
precum şi finici având, laude dădeau Celui care îi învrednicise
să sfinţească templul.
8. Şi a poruncit cu poruncă de obşte şi
cu rânduială la tot neamul iudeu, ca din an în an să ţină
zilele acestea.
9. Şi aşa a fost sfârşitul lui Antioh care
s-a numit Epifaniu.
10. Şi acum, vom arăta pe scurt, cele întâmplate
în vremea lui Eupator Antioh, fiul nelegiuitului Antioh, spunând relele care
s-au întâmplat din războaie.
11. Că acesta, după ce s-a făcut rege, a pus
mai mare peste treburile regatului pe un oarecare Lisias, care fusese
cârmuitor mai mare peste Cele-Siria şi Fenicia.
12. Ptolomeu, care se chema Macron, a voit să facă
dreptate faţă de Iudei, pentru nedreptatea ce li se făcuse,
şi se nevoia să trăiască în pace cu ei.
13. Şi pentru aceasta a fost pârât de prieteni
către Eupator, şi de multe ori auzind că este numit
trădător, pentru că a părăsit Ciprul, pe care
Filometor i-l încredinţase, şi a trecut la Antioh Epifaniu,
nemaiputând să păstreze nici cinstea, nici dregătoria ce avea,
de inimă rea, otrăvindu-se, a murit.
14. Iar Gorgias, după ce s-a făcut mai mare peste
locurile acestea, adunând oştire străină, adeseori pornea
război împotriva Iudeilor.
15. Şi unindu-se cu aceştia şi Edomiţii,
care ţineau cetăţi tari, necăjeau pe Iudei, şi pe
cei fugiţi de la Ierusalim, primindu-i, încercau să continuie
războiul.
16. Iar cei care erau cu Iuda Macabeul, făcând
rugăciune şi cerând lui Dumnezeu să le fie în ajutor, au
năvălit asupra cetăţilor Edomiţilor,
17. Pe care lovindu-le vitejeşte, au luat locurile
şi au avut izbândă asupra tuturor celor care se luptau de pe zid,
şi pe cei care le veneau înainte i-au junghiat şi au omorât nu mai
puţin de douăzeci de mii.
18. Şi au fugit unii, vreo nouă mii, în două
turnuri foarte tari, care aveau toate cele trebuitoare.
19. Iar Iuda Macabeul, lăsând pe Simon, pe Iosif, pe
Zacheu şi pe câţiva care erau cu el, ca să-i înconjure şi
să lupte împotriva lor, s-a dus la locurile cele mai primejduite.
20. Cei care erau cu Simon, iubind argintul, au fost
amăgiţi cu bani de unii din cei din turnuri şi, luând
şaptezeci de mii de drahme de argint, au lăsat pe unii de au
scăpat.
21. Şi fiind vestit Macabeu de lucrul ce s-a
făcut, adunând pe căpeteniile poporului, i-a învinuit foarte,
pentru că au vândut pe argint pe fraţi, lăsând pe
vrăjmaşi asupra lor.
22. Pe aceşti vânzători i-au omorât şi
îndată au luat cele două turnuri.
23. Deci toate luptele lui ieşind cu bine, a ucis în
acele două turnuri mai mult de douăzeci de mii.
24. Iar Timotei cel care mai înainte a fost biruit de Iudei,
adunând oştiri străine multe foarte şi multă
călărime din Asia, a venit să robească Iudeea.
25. Iuda Macabeul şi cei care erau cu el, pe când se
apropia el, se rugau Domnului, presărându-şi capul cu
ţărână şi încingându-şi coapsele cu sac.
26. Şi căzând la pământ înaintea altarului,
s-au rugat ca lor să le fie blând iar vrăjmaşilor lor să
fie vrăjmaş şi celor potrivnici să se împotrivească,
precum zice legea.
27. Şi după rugăciune, luând armele, au
ieşit din cetate departe şi, apropiindu-se de vrăjmaşi,
au stat.
28. Şi când a răsărit soarele, s-au lovit
amândouă părţile, aceştia având chezaş de bună
norocire şi de biruinţă fapta bună şi scăparea
cea spre Domnul, iar aceia având călăuză mânia.
29. Şi pe când se băteau cu înverşunare, s-au
arătat vrăjmaşilor din cer cinci bărbaţi
străluciţi, călări pe cai cu frâie de aur, care purtau în
luptă pe Iudei.
30. Doi dintre ei luând pe Iuda Macabeul în mijloc şi
acoperindu-l cu armele lor, îl păzeau nevătămat; iar asupra
vrăjmaşilor aruncau săgeţi şi trăsnete. Deci
învălmăşindu-se, pentru că nu vedeau, şi
tulburându-se, cădeau în sabie.
31. Şi s-au omorât douăzeci de mii cinci sute de
pedestraşi şi şase sute de călăreţi.
32. Timotei a fugit la Ghezer, cetate tare, peste care era
mai mare Chereea.
33. Iar cei care erau cu Iuda Macabeul au tăbărât
vitejeşte împrejurul cetăţii aceleia patru zile.
34. Iar cei dinăuntru, nădăjduind în
tăria cetăţii, foarte mult blestemau şi cuvinte
necuviincioase aruncau.
35. Şi când s-a luminat în ziua a cincea, douăzeci
de voinici din cei care erau cu Iuda Macabeul, mâhnindu-se din cauza
blestemelor, bărbăteşte au năvălit la zid şi,
eu mânie sălbatică suindu-se, pe oricare era înainte îl
tăiau.
36. De asemenea şi alţii suindu-se asupra celor
dinăuntru, au dat foc turnurilor şi, aprinzând focuri, de vii au
ars pe acei blestemători.
37. Iar alţii au tăiat porţile şi
primind înăuntru cealaltă tabără, au luat cetatea;
şi pe Timotei, care se ascunsese într-o groapă, precum şi
Chereea, fratele acestuia, şi pe Apolofane i-au omorât.
38. Şi după ce au făcut acestea, cu laude
şi cu mărturisiri au binecuvântat pe Domnul, Cel care mult bine a
făcut lui Israel şi i-a dat biruinţă.
|