|
CAPITOLUL 11
Iuda sfărâmă oştirea lui Lisias. Lisias face pace între
Iuda şi rege.
l. Iar după puţină vreme Lisias, care era epitrop al
regelui şi rudenie şi ispravnic peste toate treburile regelui
foarte greu supărându-se pentru lucrul acesta ce s-a făcut,
2. A adunat aproape optzeci de mii şi toată
călărimea, şi a venit împotriva Iudeilor, gândind să
facă cetatea locaş Elinilor,
3. Templul să-l vândă cu bani, ca şi pe
celelalte capişti ale păgânilor, şi arhieria în fiecare an
să o scoată în vânzare.
4. Şi nicidecum nu se gândea la puterea lui Dumnezeu,
ci se semeţea cu zecile de mii de pedestraşi şi cu miile de
călăreţi şi cu optzeci de elefanţi.
5. Deci intrând în Iudeea, s-a îndreptat spre Betţur,
care era în loc greu de ajuns şi departe de Ierusalim ca la cinci
stadii, şi l-a împresurat.
6. Iar dacă au aflat cei care erau cu Iuda Macabeul
că bate cetăţile, cu plângere şi cu lacrimi se rugau
Domnului împreună eu tot poporul ca să trimită înger bun spre
izbăvirea lui Israel.
7. Şi Macabeu, luând cel dintâi armele, a îndemnat pe
ceilalţi să stea împreună cu el la primejdii şi să
ajute pe fraţii săi.
8. Şi împreună cu osârdie pornind, şi la
Ierusalim fiind ei, s-a arătat un călăreţ eu haină
albă mergând înaintea lor şi cu arme de aur sclipind.
9. Şi toţi împreună au binecuvântat pe
milostivul Dumnezeu şi s-au întărit cu inimile, fiind gata a
năvăli nu numai asupra oamenilor, ci şi asupra fiarelor
sălbatice şi a zidurilor de fier.
10. Deci, apropiindu-se cu bună rânduială, având
ajutor pe Domnul cel din car, Care Se milostivea spre ei,
11. Şi ca nişte lei năvălind asupra
vrăjmaşilor, au doborât la pământ din ei unsprezece mii de
pedestraşi, precum şi o mie şase sute de
călăreţi.
12. Şi pe toţi i-au pus pe fugă şi mai
mulţi dintre ei răniţi, goi au scăpat şi însuşi
Lisias a scăpat fugind cu ocară.
13. Şi pentru că nu era lipsit de minte, chibzuind
asupra înjosirii ce i s-a făcut şi socotind că Evreii sunt
nebiruiţi, pentru că Atotputernicul Dumnezeu le ajută,
14. Trimiţând la ei, a făgăduit că toate
cele drepte le va primi şi că şi pe rege îl va îndupleca
să le fie prieten.
15. Şi a ascultat Macabeu de rugăciunile lui
Lisias, în toate purtând grijă de cele de folos; căci câte a cerut
Macabeu lui Lisias prin scrisori în privinţa Iudeilor, regele le-a
îngăduit.
16. Iar cărţile cele scrise de Lisias Iudeilor
erau astfel: "Lisias, mulţimii Iudeilor, bucurie.
17. Ioan şi Abesalom, pe care voi i-aţi trimis,
dând scrisorile cele de la voi, au cerut să împlinesc cele scrise în
ele.
18. Deci câte se cădeau a se arăta regelui, am
arătat, şi cele ce s-au întâmplat le-a iertat.
19. Deci de veţi păzi bunăvoinţa faţă
de stăpânire, şi de aici înainte mă voi nevoi a mă face
pricină de bunătăţi pentru voi.
20. Şi pentru acestea am poruncit şi acestora
şi celor de la mine trimişi, cu de-amănuntul să vă
vorbească.
21. Fiţi sănătoşi. Anul o sută
patruzeci şi opt, a lunii lui Distros, ziua a douăzeci şi
patra".
22. Iar epistola regelui cuprindea acestea: "Regele
Antioh fratelui Lisias bucurie.
23. După ce tatăl nostru s-a mutat între zei, noi
vrem ca acei de sub cârmuirea noastră să fie netulburaţi întru
a lor purtare de grijă;
24. Auzind că Iudeii n-au voit a asculta de tatăl
meu, ca să treacă la obiceiurile elineşti, ci mai bine voiesc
să-şi ţină legea lor, iar acum se roagă de noi, ca
să-i îngăduim să-şi ţină legea lor,
25. Voind noi ca şi neamul acesta să fie
fără tulburare, am judecat ca şi templul să li se
întoarcă şi să petreacă după obiceiurile
strămoşilor lor.
26. Drept aceea bine vei face de vei trimite la ei şi
vei încheia pace cu ei, ca ştiind voia noastră să fie cu
inimă bună şi veseli să-şi isprăvească
lucrurile lor".
27. Iar Epistola pe care a scris-o regele către neamul
Iudeilor era astfel: "Regele Antioh, marelui sfat al Iudeilor şi
celorlalţi Iudei bucurie.
28. De sunteţi sănătoşi, sunteţi
precum voim, şi noi suntem sănătoşi.
29. Arătatu-ne-a Menelau cum că voi voiţi a
merge în patrie şi a fi la ale voastre.
30. Drept aceea, celor care se vor întoarce până în
treizeci de zile ale lunii Xantic, le dăm liberă voie,
31. Ca Iudeii să-şi ţină bucatele
şi legile lor ca şi mai înainte, şi nimeni dintre ei nici o
supărare să nu aibă pentru cele ce prin
neştiinţă s-au făcut.
32. Şi am trimis şi pe Menelau să vă
mângâie.
33. Fiţi sănătoşi. Anul o sută
patruzeci şi opt, în cincisprezece zile ale lunii Xantic".
34. Trimis-au şi Romanii la ei carte aşa
scrisă: "Quintus Memius, şi Titus Manlius, împuterniciţii
Romanilor, poporului Iudeilor, bucurie!
35. Cele ce Lisias, ruda regelui, v-a îngăduit, şi
noi le îngăduim.
36. Iar pentru cele ce a judecat să se supună
împăratului, trimiteţi pe cineva îndată, după ce
veţi fi cercetat toată pricina, ca să
înfăţişăm totul împăratului precum voiţi voi,
fiindcă noi venim la Antiohia.
37. Drept aceea, grăbiţi şi trimiteţi pe
careva, ca şi noi să ştim ce voiţi.
38. Fiţi sănătoşi. Anul o sută
patruzeci şi opt, zile cincisprezece ale lunii Xantic".
|