|
CAPITOLUL 12
Biruinţele lui Iuda Macabeul. Iuda cucereşte multe
cetăţi şi învinge neamurile din jur. Înfrângerea lui Gorgias
şi a lui Timotei. Căzând şi unii dintre iudei, care
aduseseră daruri la idoli, Iuda rânduieşte să se aducă
jertfe pentru ei.
l. După ce s-au făcut legăturile acestea, Lisias s-a dus la
rege; iar Iudeii au început să-şi lucreze ogoarele.
2. Însă căpeteniile oştirilor cei care erau
pe locurile acelea: Timotei şi Apoloniu, fiul lui Geneu, precum şi
Ieronim şi Demofon, şi afară de aceştia Nicanor,
cârmuitorul Ciprului, nu-i lăsau să petreacă în pace şi
linişte.
3. Şi locuitorii din Iafa răutate ca aceasta au
făcut, că au îndemnat pe Iudeii care locuiau cu ei, ca
împreună cu femeile şi cu pruncii, să intre în corăbiile
pregătite de ei, ca şi cum nici o vrăjmăşie n-ar fi
între ei;
4. Dar ei lucrau după sfatul cel de obşte al
cetăţii, iar Iudeii primind poftirea ca unii ce voiau să fie
în pace, şi neavând nici o bănuială, mergând cu corăbiile
au fost înecaţi, fiind ei în număr ca la două sute.
5. Aflând Iuda răutatea ce s-a făcut celor din
neamul său, poruncind bărbaţilor celor care erau cu
sine,
6. Şi chemând pe Judecătorul cel drept, Dumnezeu,
a mers asupra ucigătorilor fraţilor săi şi a aprins
noaptea portul şi corăbiile le-a ars, şi pe cei care
fugiseră acolo i-a omorât.
7. Şi oraşul fiind închis, s-a întors ca să
vină a doua oară, şi toată cetatea Iafa de tot să o
distrugă.
8. Aflând că şi cei din Iamnia vreau să
facă la fel Iudeilor care locuiau la ei,
9. Năvălind asupra locuitorilor din Iamnia
noaptea, a aprins portul cu corăbiile, încât se vedea lumina
flăcării din Ierusalim, de la o depărtare de două sute
patruzeci de stadii.
10. Şi de acolo mergând nouă stadii,
îndreptându-se asupra lui Timotei, au năvălit Arabii asupra lui
Iuda ca la cinci mii cinci sute de călăreţi.
11. Şi făcându-se război tare, şi, cu
ajutorul lui Dumnezeu biruind cei care erau cu Iuda, şi
împuţinându-se Arabii, s-au rugat de Iuda să facă pace cu ei,
făgăduind că-i vor da dobitoace, şi întru celelalte îi
vor folosi.
12. Iar Iuda, socotind cu adevărat că în multe îi
vor fi de folos, le-a dat pace şi, primind învoiala cu ei, s-au dus la
corturile lor.
13. Apoi Iuda a năvălit şi asupra unei
cetăţi cu pod tare şi cu ziduri înconjurată, în care
multe feluri de neamuri locuiau şi al cărui nume era Caspin.
14. Iar cei dinăuntru nădăjduind în
tăria zidurilor şi în mulţimea bucatelor ce-şi strânseseră,
se purtau trufaş, batjocorind pe cei care erau cu Iuda, şi
blestemându-i şi grăind cele ce nu se cuvin.
15. Iar cei care erau cu Iuda, chemând pe puternicul
Stăpân al lumii, Care fără de berbeci şi fără
unelte a surpat zidurile Ierihonului, pe vremea lui Iosua, au
năvălit ca nişte fiare asupra zidului.
16. Şi cu voia lui Dumnezeu, luând cetatea, măcel
cumplit au făcut, încât lacul cel de lângă cetate, care era lat de
două stadii, plin de curgerea sângelui se vedea.
17. Şi de acolo, mergând şapte sute şi
cincizeci de stadii, au sosit în Haraca, la cei care se zic Iudei
Tubieni.
18. Ci pe Timotei nu l-a apucat în locurile acelea,
căci fără de nici o ispravă se întorsese de acolo, lăsând
pază de oştire într-un loc foarte tare.
19. Iar Dositei şi Sosipatru din căpeteniile care
erau cu Iuda Macabeul, mergând, au omorât pe păzitorii cei
lăsaţi de Timotei mai mulţi decât zece mii de
bărbaţi.
20. Iar Iuda Macabeul, punându-şi în rând oştirea,
i-a pus pe ei peste cete şi a plecat împotriva lui Timotei care avea cu
sine o sută douăzeci de mii de pedestraşi şi o mie cinci
sute de călăreţi.
21. Deci, aflând Timotei de venirea lui Iuda, a trimis
femeile şi pruncii şi cealaltă avere la locul ce se chema
Carnaim pentru că foarte anevoie se putea înconjura şi nu lesne
putea să se apropie acela din cauza strâmtorării tuturor
locurilor.
22. De la început, când s-a ivit ceata lui Iuda, s-au
îngrozit vrăjmaşii şi s-au înfricoşat de fata Celui care
toate le vede şi s-au pornit a fugi care cum putea, încât de multe ori
ei intre ei se vătămau $i se tăiau cu ascuţişul
săbiilor.
23. Iar Iuda, gonindu-i foarte tare, tăind pe
nelegiuiţii aceia, a ucis ca la vreo treizeci de mii de
bărbaţi.
24. Iar Timotei a căzut în mâinile oştenilor lui
Dositei şi ai lui Sosipatru şi se ruga cu multe rugăciuni
să-l slobozească viu, pentru că el are în mână pe
părinţii şi fraţii multora dintre Iudei şi,
dacă el va muri, acelora li se va întâmpla rău.
25. Şi cu multe legându-se el înaintea lor, cum că
pe toţi aceia nevătămaţi îi va întoarce, l-a slobozit
pentru izbăvirea fraţilor.
26. Iar Iuda mergând împotriva Carnaimului şi împotriva
templului zeiţei Atargatis, a omorât douăzeci şi cinci de mii
de oameni.
27. Şi după fuga şi pierderea acestora, a
tăbărât Iuda asupra Efronului, care era cetate tare, în care locuia
Lisias şi mulţime de tot felul de neamuri; iar înaintea zidurilor
stau bărbaţi voinici, care se băteau vitejeşte. Arme
multe şi săgeţi erau puse acolo.
28. Ci chemând pe Cel Puternic, Care cu tărie
zdrobeşte puterea vrăjmaşilor, a luat cetatea sub mâinile sale
Şi, din cei care erau înăuntru, a omorât ca vreo douăzeci
şi cinci de mii.
29. Şi mergând de acolo, a năvălit asupra
cetăţii Schitopolis, ce era departe de Ierusalim ca la şase
sute de stadii;
30. Iar Iudeii, care locuiau acolo, mărturisind
dragostea pe care o aveau faţă de ei Schitopolitenii, şi cum
că şi în vremurile cele nenorocite le-au fost blânzi,
31. Iuda şi ai săi, mulţumindu-le, i-au
îndemnat ca şi de aici înainte să fie buni cu neamul Iudeilor,
şi au venit la Ierusalim, când se apropia sărbătoarea
Cincizecimii.
32. Iar după praznicul Cincizecimii, au pornit
împotriva lui Gorgias, mai marele Edomului.
33. Şi a ieşit Gorgias cu trei mii de
pedeştri şi cu patru sute de călăreţi,
34. Şi bătându-se, s-a întâmplat de au căzut
puţini dintre iudei.
35. Iar un oarecare Dositei dintre Tubieni,
călăreţ şi bărbat tare, a prins pe Gorgias şi,
ţinându-l de veşmânt, îl ţinea vitejeşte, vrând viu
să-l aducă rob pe blestematul acela; iar unul din
călăreţii Traci venind asupră-i şi lovindu-l peste
umăr, Gorgias a scăpat fugind în Mareşa.
36. Iar cei care erau cu Esdris mai mult bătându-se
şi ostenind, Iuda a chemat pe Domnul să-i fie ajutor şi
Căpetenie în luptă.
37. Începând în graiul părinţilor şi cu
cântări strigând şi glas înălţând, fără de
veste a năvălit asupra oştirilor lui Gorgias şi le-a
înfrânt.
38. Apoi, Iuda luând oştirea, s-a dus în cetatea Adulam
şi, sosind ziua a şaptea, s-a curăţit după obicei
şi a petrecut acolo ziua de odihnă.
39. Iar a doua zi au venit cei care erau cu Iuda, precum a
fost rânduit ca să ridice trupurile celor omorâţi şi să
le aşeze cu rudeniile în părinteştile morminte.
40. Şi a aflat sub hainele fiecăruia din cei
morţi lucruri închinate idolilor Iamniei, de la care îi oprea legea pe
Iudei, şi tuturor vădit lucru a fost că pentru atare
pricină au căzut aceştia.
41. Şi toţi binecuvântând pe Judecătorul cel
drept, pe Domnul, Cel care arată cele ascunse,
42. Şi întorcându-se la rugăciuni, s-au rugat
pentru păcatul ce s-a făcut, ca de tot să se
şteargă. Iar viteazul Iuda a îndemnat mulţimea să se
păzească fără de păcat, văzând cu ochii cele ce
s-au făcut pentru păcatul celor care mai înainte au
căzut.
43. Şi strângând bani după numărul
bărbaţilor care erau cu el, două mii de drahme de argint a
trimis în Ierusalim, să se aducă jertfă pentru păcat.
Foarte bun şi cuvios lucru pentru socotinţa învierii
morţilor!
44. Că de n-ar fi avut nădejde că vor învia
cei care mai înainte au căzut, deşert şi de râs lucru ar fi a
se ruga pentru cei morţi.
45. Şi a văzut că celor care cu bună
cucernicie au adormit, foarte bun dar le este pus.
46. Drept aceea, sfânt şi cucernic gând a fost, că
a adus jertfă de curăţie pentru cei morţi, ca să se
slobozească de păcat.
|