|
CAPITOLUL 5
Predica de pe munte. Fericirile. Adevărata împlinire a Legii.
1. Văzând
mulţimile, Iisus S-a suit în munte, şi aşezându-se, ucenicii
Lui au venit la El.
2. Şi deschizându-şi gura, îi învăţa
zicând:
3. Fericiţi cei săraci cu duhul, că a lor
este împărăţia cerurilor.
4. Fericiţi cei ce plâng, că aceia se vor
mângâia.
5. Fericiţi cei blânzi, că aceia vor moşteni
pământul.
6. Fericiţi cei ce flămânzesc şi
însetează de dreptate, că aceia se vor sătura.
7. Fericiţi cei milostivi, că aceia se vor
milui.
8. Fericiţi cei curaţi cu inima, că aceia vor
vedea pe Dumnezeu.
9. Fericiţi făcătorii de pace, că aceia
fiii lui Dumnezeu se vor chema.
10. Fericiţi cei prigoniţi pentru dreptate,
că a lor este împărăţia cerurilor.
11. Fericiţi veţi fi voi când vă vor
ocărî şi vă vor prigoni şi vor zice tot cuvântul rău
împotriva voastră, minţind din pricina Mea.
12. Bucuraţi-vă şi vă veseliţi,
că plata voastră multă este în ceruri, că aşa au
prigonit pe proorocii cei dinainte de voi.
13. Voi sunteţi sarea pământului; dacă sarea
se va strica, cu ce se va săra? De nimic nu mai e bună decât
să fie aruncată afară şi călcată în picioare de
oameni.
14. Voi sunteţi lumina lumii; nu poate o cetate
aflată pe vârf de munte să se ascundă.
15. Nici nu aprind făclie şi o pun sub obroc, ci
în sfeşnic, şi luminează tuturor celor din casă.
16. Aşa să lumineze lumina voastră înaintea
oamenilor, aşa încât să vadă faptele voastre cele bune şi
să slăvească pe Tatăl vostru Cel din ceruri.
17. Să nu socotiţi că am venit să stric
Legea sau proorocii; n-am venit să stric, ci să împlinesc.
18. Căci adevărat zic vouă: Înainte de a
trece cerul şi pământul, o iotă sau o cirtă din Lege nu
va trece, până ce se vor face toate.
19. Deci, cel ce va strica una din aceste porunci, foarte
mici, şi va învăţa aşa pe oameni, foarte mic se va chema
în împărăţia cerurilor; iar cel ce va face şi va
învăţa, acesta mare se va chema în împărăţia cerurilor.
20. Căci zic vouă: Că de nu va prisosi
dreptatea voastră mai mult decât a cărturarilor şi a
fariseilor, nu veţi intra în împărăţia cerurilor.
21. Aţi auzit că s-a zis celor de demult:
"Să nu ucizi"; iar cine va ucide, vrednic va fi de
osândă.
22. Eu însă vă spun vouă: Că oricine se
mânie pe fratele său vrednic va fi de osândă; şi cine va zice
fratelui său: netrebnicule, vrednic va fi de judecata sinedriului; iar
cine va zice: nebunule, vrednic va fi de gheena focului.
23. Deci, dacă îţi vei aduce darul tău la
altar şi acolo îţi vei aduce aminte că fratele tău are
ceva împotriva ta,
24. Lasă darul tău acolo, înaintea altarului,
şi mergi întâi şi împacă-te cu fratele tău şi apoi,
venind, adu darul tău.
25. Împacă-te cu pârâşul tău degrabă,
până eşti cu el pe cale, ca nu cumva pârâşul să te dea
judecătorului, şi judecătorul slujitorului şi să fii
aruncat în temniţă.
26. Adevărat grăiesc ţie: Nu vei ieşi de
acolo, până ce nu vei fi dat cel din urmă ban.
27. Aţi auzit că s-a zis celor de demult:
"Să nu săvârşeşti adulter".
28. Eu însă vă spun vouă: Că oricine se
uită la femeie, poftind-o, a şi săvârşit adulter cu ea în
inima lui.
29. Iar dacă ochiul tău cel drept te
sminteşte pe tine, scoate-l şi aruncă-l de la tine, căci
mai de folos îţi este să piară unul din mădularele tale,
decât tot trupul să fie aruncat în gheenă.
30. Şi dacă mâna ta cea dreaptă te
sminteşte pe tine, taie-o şi o aruncă de la tine, căci
mai de folos îţi este să piară unul din mădularele tale,
decât tot trupul tău să fie aruncat în gheenă.
31. S-a zis iarăşi: "Cine va lăsa pe
femeia sa, să-i dea carte de despărţire".
32. Eu însă vă spun vouă: Că oricine va
lăsa pe femeia sa, în afară de pricină de desfrânare, o face
să săvârşească adulter, şi cine va lua pe cea
lăsată săvârşeşte adulter.
33. Aţi auzit ce s-a zis celor de demult: "Să
nu juri strâmb, ci să ţii înaintea Domnului jurămintele
tale".
34. Eu însă vă spun vouă: Să nu vă
juraţi nicidecum nici pe cer, fiindcă este tronul lui
Dumnezeu,
35. Nici pe pământ, fiindcă este aşternut al
picioarelor Lui, nici pe Ierusalim, fiindcă este cetate a marelui
Împărat,
36. Nici pe capul tău să nu te juri, fiindcă
nu poţi să faci un fir de păr alb sau negru,
37. Ci cuvântul vostru să fie: Ceea ce este da, da;
şi ceea ce este nu, nu; iar ce e mai mult decât acestea, de la cel
rău este.
38. Aţi auzit că s-a zis: "Ochi pentru ochi
şi dinte pentru dinte".
39. Eu însă vă spun vouă: Nu vă
împotriviţi celui rău; iar cui te loveşte peste obrazul drept,
întoarce-i şi pe celălalt.
40. Celui ce voieşte să se judece cu tine şi
să-ţi ia haina, lasă-i şi cămaşa.
41. Iar de te va sili cineva să mergi o milă,
mergi cu el două.
42. Celui care
cere de la tine, dă-i; şi de la cel ce voieşte să se
împrumute de la tine, nu întoarce faţa ta.
43. Aţi auzit că s-a zis: "Să
iubeşti pe aproapele tău şi să urăşti pe
vrăjmaşul tău".
44. Iar Eu zic vouă: Iubiţi pe vrăjmaşii
voştri, binecuvântaţi pe cei ce vă blestemă, faceţi
bine celor ce vă urăsc şi rugaţi-vă pentru cei ce
vă vatămă şi vă prigonesc,
45. Ca să fiţi fiii Tatălui vostru Celui din
ceruri, că El face să răsară soarele şi peste cei
răi şi peste cei buni şi trimite ploaie peste cei drepţi
şi peste cei nedrepţi.
46. Căci dacă iubiţi pe cei ce vă
iubesc, ce răsplată veţi avea? Au nu fac şi vameşii
acelaşi lucru?
47. Şi dacă îmbrăţişaţi numai
pe fraţii voştri, ce faceţi mai mult? Au nu fac şi
neamurile acelaşi lucru?
48. Fiţi, dar, voi desăvârşiţi, precum
Tatăl vostru Cel ceresc desăvârşit este.
|