|
CAPITOLUL 12
Spicele de grâu smulse sâmbăta. Tămăduirea făcută
sâmbăta. Hula împotriva Sfântului Duh. Cine este adevărata
rudă.
1. În vremea aceea, mergea Iisus, într-o zi de
sâmbătă, printre semănături, iar ucenicii Lui au
flămânzit şi au început să smulgă spice şi să
mănânce.
2. Văzând aceasta, fariseii au zis Lui: Iată,
ucenicii Tăi fac ceea ce nu se cuvine să facă
sâmbăta.
3. Iar El le-a zis: Au n-aţi citit ce-a făcut
David când a flămânzit, el şi cei ce erau cu el?
4. Cum a intrat în casa Domnului şi a mâncat pâinile
punerii înainte, care nu se cuveneau lui să le mănânce, nici celor
ce erau cu el, ci numai preoţilor?
5. Sau n-aţi citit în Lege că preoţii,
sâmbăta, în templu, calcă sâmbăta şi sunt fără
de vină?
6. Ci grăiesc vouă că mai mare decât templul
este aici.
7. Dacă ştiaţi ce înseamnă: Milă
voiesc iar nu jertfă, n-aţi fi osândit pe cei
nevinovaţi.
8. Că Domn este şi al sâmbetei Fiul Omului.
9. Şi trecând de acolo, a venit în sinagoga lor.
10. Şi iată un om având mâna uscată. Şi
L-au întrebat, zicând: Cade-se, oare, a vindeca sâmbăta? Ca să-L
învinuiască.
11. El le-a zis: Cine va fi între voi omul care va avea o
oaie şi, de va cădea ea sâmbăta în groapă, nu o va apuca
şi o va scoate?
12. Cu cât se deosebeşte omul de oaie! De aceea se cade
a face bine sâmbăta.
13. Atunci i-a zis omului: Întinde mâna ta. El a întins-o
şi s-a făcut sănătoasă ca şi
cealaltă.
14. Şi ieşind, fariseii s-au sfătuit
împotriva Lui cum să-L piardă.
15. Iisus însă, cunoscându-i, S-a dus de acolo. Şi
mulţi au venit după El şi i-a vindecat pe toţi.
16. Dar le-a poruncit ca să nu-L dea în vileag,
17. Ca să se împlinească ceea ce s-a spus prin
Isaia proorocul, care zice:
18. "Iată Fiul Meu pe Care L-am ales, iubitul Meu
întru Care a binevoit sufletul Meu; pune-voi Duhul Meu peste El şi
judecată neamurilor va vesti.
19. Nu se va certa, nici nu va striga, nu va auzi nimeni, pe
uliţe, glasul Lui.
20. Trestie strivită nu va frânge şi
feştilă fumegândă nu va stinge, până ce nu va scoate,
spre biruinţă, judecata.
21. Şi în numele Lui vor nădăjdui
neamurile."
22. Atunci au adus la El pe un demonizat, orb şi mut,
şi l-a vindecat, încât cel orb şi mut vorbea şi vedea.
23. Mulţimile toate se mirau zicând: Nu este, oare,
Acesta, Fiul lui David?
24. Fariseii însă, auzind, ziceau: Acesta nu scoate pe
demoni decât cu Beelzebul, căpetenia demonilor.
25. Cunoscând gândurile lor, Iisus le-a zis: Orice
împărăţie care se dezbină în sine se pustieşte,
orice cetate sau casă care se dezbină în sine nu va
dăinui.
26. Dacă satana scoate pe satana, s-a dezbinat în sine;
dar atunci cum va dăinui împărăţia lui?
27. Şi dacă Eu scot pe demoni cu Beelzebul,
feciorii voştri cu cine îi scot? De aceea ei vă vor fi
judecători.
28. Iar dacă Eu cu Duhul lui Dumnezeu scot pe demoni,
iată a ajuns la voi împărăţia lui Dumnezeu.
29. Cum poate cineva să intre în casa celui tare
şi să-i jefuiască lucrurile, dacă nu va lega întâi pe cel
tare şi pe urmă să-i prade casa?
30. Cine nu este cu Mine este împotriva Mea şi cine nu
adună cu Mine risipeşte.
31. De aceea vă zic: Orice păcat şi orice
hulă se va ierta oamenilor, dar hula împotriva Duhului nu se va
ierta.
32. Celui care va zice cuvânt împotriva Fiului Omului, se va
ierta lui; dar celui care va zice împotriva Duhului Sfânt, nu i se va ierta
lui, nici în veacul acesta, nici în cel ce va să fie.
33. Ori spuneţi că pomul este bun şi rodul
lui e bun, ori spuneţi că pomul e rău şi rodul lui e
rău, căci după roadă se cunoaşte pomul.
34. Pui de vipere, cum puteţi să grăiţi
cele bune, odată ce sunteţi răi? Căci din prisosul inimii
grăieşte gura.
35. Omul cel bun din comoara lui cea bună scoate
afară cele bune, pe când omul cel rău, din comoara lui cea rea
scoate afară cele rele.
36. Vă spun că pentru orice cuvânt deşert, pe
care-l vor rosti, oamenii vor da socoteală în ziua
judecăţii.
37. Căci din cuvintele tale vei fi găsit drept,
şi din cuvintele tale vei fi osândit.
38. Atunci I-au răspuns unii dintre cărturari
şi farisei, zicând: Învăţătorule, voim să vedem de
la Tine un semn.
39. Iar El, răspunzând, le-a zis: Neam viclean şi
desfrânat cere semn, dar semn nu i se va da, decât semnul lui Iona
proorocul.
40. Că precum a fost Iona în pântecele chitului trei
zile şi trei nopţi, aşa va fi şi Fiul Omului în inima
pământului trei zile şi trei nopţi.
41. Bărbaţii din Ninive se vor scula la
judecată cu neamul acesta şi-l vor osândi, că s-au pocăit
la propovăduirea lui Iona; iată aici este mai mult decât
Iona.
42. Regina de la miazăzi se va scula la judecată
cu neamul acesta şi-l va osândi, căci a venit de la marginile
pământului ca să asculte înţelepciunea lui Solomon, şi
iată aici este mai mult decât Solomon.
43. Şi când duhul necurat a ieşit din om,
umblă prin locuri fără apă, căutând odihnă
şi nu găseşte.
44. Atunci zice: Mă voi întoarce la casa mea de unde am
ieşit; şi venind, o află golită, măturată
şi împodobită.
45. Atunci se duce şi ia cu sine alte şapte duhuri
mai rele decât el şi, intrând, sălăşluiesc aici şi
se fac cele de pe urmă ale omului aceluia mai rele decât cele dintâi.
Aşa va fi şi cu acest neam viclean.
46. Şi încă vorbind El mulţimilor, iată
mama şi fraţii Lui stăteau afară, căutând să
vorbească cu El.
47. Cineva I-a zis: Iată mama Ta şi fraţii
Tăi stau afară, căutând să-Ţi vorbească.
48. Iar El i-a zis: Cine este mama Mea şi cine sunt
fraţii Mei?
49. Şi, întinzând mâna către ucenicii Săi, a
zis: Iată mama Mea şi fraţii Mei.
50. Că oricine va face voia Tatălui Meu Celui din
ceruri, acela îmi este frate şi soră şi mamă.
|