|
CAPITOLUL 13
Şapte pilde despre Împărăţia cerurilor. Iisus neluat în seamă în cetatea
Sa.
1. În ziua
aceea, ieşind Iisus din casă, şedea lângă mare.
2. Şi s-au adunat la El mulţimi multe, încât
intrând în corabie şedea în ea şi toată mulţimea sta pe
ţărm.
3. Şi le-a grăit lor multe, în pilde, zicând:
Iată a ieşit semănătorul să semene.
4. Şi pe când semăna, unele seminţe au
căzut lângă drum şi au venit păsările şi le-au
mâncat.
5. Altele au căzut pe loc pietros, unde n-aveau
pământ mult şi îndată au răsărit, că n-aveau
pământ adânc;
6. Iar când s-a ivit soarele, s-au pălit de
arşiţă şi, neavând rădăcină, s-au
uscat.
7. Altele au căzut între spini, dar spinii au crescut
şi le-au înăbuşit.
8. Altele au căzut pe pământ bun şi au dat
rod: una o sută, alta şaizeci, alta treizeci.
9. Cine are urechi de auzit să audă.
10. Şi
ucenicii, apropiindu-se de El, I-au zis: De ce le vorbeşti lor în
pilde?
11. Iar El, răspunzând, le-a zis: Pentru că
vouă vi s-a dat să cunoaşteţi tainele
împărăţiei cerurilor, pe când acestora nu li s-a dat.
12. Căci celui ce are i se va da şi-i va prisosi,
iar de la cel ce nu are, şi ce are i se va lua.
13. De aceea le vorbesc în pilde, că, văzând, nu
văd şi, auzind, nu aud, nici nu înţeleg.
14. Şi se împlineşte cu ei proorocia lui Isaia,
care zice: "Cu urechile veţi auzi, dar nu veţi înţelege,
şi cu ochii vă veţi uita, dar nu veţi vedea".
15. Căci inima acestui popor s-a învârtoşat
şi cu urechile aude greu şi ochii lui s-au închis, ca nu cumva
să vadă cu ochii şi să audă cu urechile şi cu
inima să înţeleagă şi să se întoarcă, şi
Eu să-i tămăduiesc pe ei.
16. Dar fericiţi sunt ochii voştri că
văd şi urechile voastre că aud.
17. Căci adevărat grăiesc vouă că
mulţi prooroci şi drepţi au dorit să vadă cele ce
priviţi voi, şi n-au văzut, şi să audă cele ce
auziţi voi, şi n-au auzit.
18. Voi, deci, ascultaţi pilda
semănătorului:
19. De la oricine aude cuvântul împărăţiei
şi nu-l înţelege, vine cel viclean şi răpeşte ce s-a
semănat în inima lui; aceasta este sămânţa semănată
lângă drum.
20. Cea semănată pe loc pietros este cel care aude
cuvântul şi îndată îl primeşte cu bucurie,
21. Dar nu are rădăcină în sine, ci ţine
până la o vreme şi, întâmplându-se strâmtorare sau prigoană
pentru cuvânt, îndată se sminteşte.
22. Cea semănată în spini este cel care aude
cuvântul, dar grija acestei lumi şi înşelăciunea avuţiei
înăbuşă cuvântul şi îl face neroditor.
23. Iar sămânţa semănată în pământ
bun este cel care aude cuvântul şi-l înţelege, deci care aduce rod
şi face: unul o sută, altul şaizeci, altul treizeci.
24. Altă pildă le-a pus lor înainte, zicând: Asemenea
este împărăţia cerurilor omului care a semănat
sămânţă bună în ţarina sa.
25. Dar pe când oamenii dormeau, a venit vrăjmaşul
lui, a semănat neghină printre grâu şi s-a dus.
26. Iar dacă a crescut paiul şi a făcut rod,
atunci s-a arătat şi neghina.
27. Venind slugile stăpânului casei, i-au zis: Doamne,
n-ai semănat tu, oare, sămânţă bună în ţarina
ta? De unde dar are neghină?
28. Iar el le-a răspuns: Un om vrăjmaş a
făcut aceasta. Slugile i-au zis: Voieşti deci să ne ducem
şi s-o plivim?
29. El însă a zis: Nu, ca nu cumva, plivind neghina,
să smulgeţi odată cu ea şi grâul.
30. Lăsaţi să crească împreună
şi grâul şi neghina, până la seceriş, şi la vremea
secerişului voi zice secerătorilor: Pliviţi întâi neghina
şi legaţi-o în snopi ca s-o ardem, iar grâul adunaţi-l în
jitniţa mea.
31. O altă pildă le-a pus înainte, zicând:
Împărăţia cerurilor este asemenea grăuntelui de muştar,
pe care, luându-l, omul l-a semănat în ţarina sa,
32. Şi care este mai mic decât toate seminţele,
dar când a crescut este mai mare decât toate legumele şi se face pom,
încât vin păsările cerului şi se sălăşluiesc în
ramurile lui.
33. Altă pildă le-a spus lor: Asemenea este
împărăţia cerurilor aluatului pe care, luându-l, o femeie l-a
ascuns în trei măsuri de făină, până ce s-a dospit
toată.
34. Toate acestea le-a vorbit Iisus mulţimilor în
pilde, şi fără pildă nu le grăia nimic,
35. Ca să se împlinească ce s-a spus prin
proorocul care zice: "Deschide-voi în pilde gura Mea, spune-voi cele
ascunse de la întemeierea lumii".
36. După aceea, lăsând mulţimile, a venit în
casă, iar ucenicii Lui s-au apropiat de El, zicând:
Lămureşte-ne nouă pilda cu neghina din ţarină.
37. El, răspunzând, le-a zis: Cel ce seamănă
sămânţa cea bună este Fiul Omului.
38. Ţarina este lumea; sămânţa cea bună
sunt fiii împărăţiei; iar neghina sunt fiii celui
rău.
39. Duşmanul care a semănat-o este diavolul;
secerişul este sfârşitul lumii, iar secerătorii sunt
îngerii.
40. Şi, după cum se alege neghina şi se arde
în foc, aşa va fi la sfârşitul veacului.
41. Trimite-va Fiul Omului pe îngerii Săi, vor culege
din împărăţia Lui toate smintelile şi pe cei ce fac
fărădelegea,
42. Şi-i vor arunca pe ei în cuptorul cu foc; acolo va
fi plângerea şi scrâşnirea dinţilor.
43. Atunci cei drepţi vor străluci ca soarele în
împărăţia Tatălui lor. Cel ce are urechi de auzit să audă.
44. Asemenea este împărăţia cerurilor cu o
comoară ascunsă în ţarină, pe care, găsind-o un om,
a ascuns-o, şi de bucuria ei se duce şi vinde tot ce are şi
cumpără ţarina aceea.
45. Iarăşi asemenea este împărăţia
cerurilor cu un neguţător care caută mărgăritare
bune.
46. Şi aflând un mărgăritar de mult
preţ, s-a dus, a vândut toate câte avea şi l-a cumpărat.
47. Asemenea este iarăşi împărăţia
cerurilor cu un năvod aruncat în mare şi care adună tot felul
de peşti.
48. Iar când s-a umplut, l-au tras pescarii la mal şi,
şezând, au ales în vase pe cei buni, iar pe cei răi i-au aruncat
afară.
49. Aşa va fi la sfârşitul veacului: vor ieşi
îngerii şi vor despărţi pe cei răi din mijlocul celor
drepţi.
50. Şi îi vor arunca în cuptorul cel de foc; acolo va
fi plângerea şi scrâşnirea dinţilor.
51.
Înţeles-aţi toate acestea? Zis-au Lui: Da, Doamne.
52. Iar El le-a zis: De aceea, orice cărturar cu
învăţătură despre împărăţia cerurilor este
asemenea unui om gospodar, care scoate din vistieria sa noi şi
vechi.
53. Iar după ce Iisus a sfârşit aceste pilde, a
trecut de acolo.
54. Şi venind în patria Sa, îi învăţa pe ei
în sinagoga lor, încât ei erau uimiţi şi ziceau: De unde are El
înţelepciunea aceasta şi puterile?
55. Au nu este Acesta fiul teslarului? Au nu se numeşte
mama Lui Maria şi fraţii (verii) Lui: Iacov şi Iosif şi
Simon şi Iuda?
56. Şi surorile (verişoarele) Lui au nu sunt toate
la noi? Deci, de unde are El toate acestea?
57. Şi se sminteau întru El. Iar Iisus le-a zis: Nu
este prooroc dispreţuit decât în patria lui şi în casa lui.
58. Şi n-a făcut acolo multe minuni, din
pricina necredinţei lor.
|