|
CAPITOLUL 21
Intrarea în Ierusalim. Alungarea vânzătorilor din templu. Smochinul
neroditor. Pilda lucrătorilor celor răi.
1. Iar când s-au apropiat de Ierusalim şi au venit
la Betfaghe la Muntele Măslinilor, atunci Iisus a trimis pe doi
ucenici,
2. Zicându-le: Mergeţi în satul care este înaintea
voastră şi îndată veţi găsi o asină legată
şi un mânz cu ea; dezlegaţi-o şi aduceţi-o la Mine.
3. Şi dacă vă va zice cineva ceva, veţi
spune că-I trebuie Domnului; şi le va trimite îndată.
4. Iar acestea toate s-au făcut, ca să se
împlinească ceea ce s-a spus prin proorocul, care zice:
5. "Spuneţi fiicei Sionului: Iată
Împăratul tău vine la tine blând şi şezând pe asină,
pe mânz, fiul celei de sub jug".
6. Mergând deci ucenicii şi făcând după cum
le-a poruncit Iisus,
7. Au adus asina şi mânzul şi deasupra lor
şi-au pus veşmintele, iar El a şezut peste ele.
8. Şi cei mai mulţi din mulţime îşi
aşterneau hainele pe cale, iar alţii tăiau ramuri din copaci
şi le aşterneau pe cale,
9. Iar mulţimile care mergeau înaintea Lui şi care
veneau după El strigau zicând: Osana Fiului lui David; binecuvântat este
Cel ce vine întru numele Domnului! Osana întru cei de sus!
10. Şi intrând El în Ierusalim, toată cetatea s-a
cutremurat, zicând: Cine este Acesta?
11. Iar mulţimile răspundeau: Acesta este Iisus,
proorocul din Nazaretul Galileii.
12. Şi a intrat Iisus în templu şi a alungat pe
toţi cei ce vindeau şi cumpărau în templu şi a
răsturnat mesele schimbătorilor de bani şi scaunele celor care
vindeau porumbei.
13. Şi a zis lor: Scris este: "Casa Mea, casă
de rugăciune se va chema, iar voi o faceţi peşteră de
tâlhari!"
14. Şi au venit la El, în templu, orbi şi
şchiopi şi i-a făcut sănătoşi.
15. Şi văzând arhiereii şi cărturarii
minunile pe care le făcuse şi pe copiii care strigau în templu
şi ziceau: Osana Fiului lui David, s-au mâniat,
16. Şi I-au zis: Auzi ce zic aceştia? Iar Iisus
le-a zis: Da. Au niciodată n-aţi citit că din gura copiilor
şi a celor ce sug Ţi-ai pregătit laudă?
17. Şi lăsându-i, a ieşit afară din
cetate la Betania, şi noaptea a rămas acolo.
18. Dimineaţa, a doua zi, pe când se întorcea în
cetate, a flămânzit;
19. Şi văzând un smochin lângă cale, S-a dus
la el, dar n-a găsit nimic în el decât numai frunze, şi a zis lui:
De acum înainte să nu mai fie rod din tine în veac! Şi smochinul
s-a uscat îndată.
20. Văzând aceasta, ucenicii s-au minunat, zicând: Cum
s-a uscat smochinul îndată?
21. Iar Iisus, răspunzând, le-a zis: Adevărat
grăiesc vouă: Dacă veţi avea credinţă şi
nu vă veţi îndoi, veţi face nu numai ce s-a făcut cu
smochinul, ci şi muntelui acestuia de veţi zice: Ridică-te
şi aruncă-te în mare, va fi aşa.
22. Şi toate câte veţi cere, rugându-vă cu
credinţă, veţi primi.
23. Iar după ce a intrat în templu, s-au apropiat de
El, pe când învăţa, arhiereii şi bătrânii poporului
şi au zis: Cu ce putere faci acestea? Şi cine Ţi-a dat
puterea aceasta?
24. Răspunzând, Iisus le-a zis: Vă voi întreba
şi Eu pe voi un cuvânt, pe care, de Mi-l veţi spune, şi Eu
vă voi spune vouă cu ce putere fac acestea:
25. Botezul lui
Ioan de unde a fost? Din cer sau de la oameni? Iar ei cugetau întru sine,
zicând: De vom zice: Din cer, ne va spune: De ce, dar, n-aţi crezut
lui?
26. Iar de vom zice: De la oameni, ne temem de popor,
fiindcă toţi îl socotesc pe Ioan de prooroc.
27. Şi răspunzând ei lui Iisus, au zis: Nu
ştim. Zis-a lor şi El: Nici Eu nu vă spun cu ce putere fac
acestea.
28. Dar ce vi se pare? Un om avea doi fii. Şi,
ducându-se la cel dintâi, i-a zis: Fiule, du-te astăzi şi
lucrează în via mea.
29. Iar el, răspunzând, a zis: Mă duc, Doamne,
şi nu s-a dus.
30. Mergând la al doilea, i-a zis tot aşa; acesta,
răspunzând, a zis: Nu vreau, apoi căindu-se, s-a dus.
31. Care dintr-aceştia doi a făcut voia
Tatălui? Zis-au Lui: Cel de-al doilea. Zis-a lor Iisus: Adevărat
grăiesc vouă că vameşii şi desfrânatele merg înaintea
voastră în împărăţia lui Dumnezeu.
32. Căci a venit Ioan la voi în calea
dreptăţii şi n-aţi crezut în el, ci vameşii şi
desfrânatele au crezut, iar voi aţi văzut şi nu v-aţi
căit nici după aceea, ca să credeţi în el.
33. Ascultaţi altă pildă: Era un om oarecare
stăpân al casei sale, care a sădit vie. A împrejmuit-o cu gard, a săpat în ea
teasc, a clădit un turn şi a dat-o lucrătorilor, iar el s-a
dus departe.
34. Când a sosit timpul roadelor, a trimis pe slugile
sale la lucrători, ca să-i ia roadele.
35. Dar lucrătorii, punând mâna pe slugi, pe una au
bătut-o, pe alta au omorât-o, iar pe alta au ucis-o cu pietre.
36. Din nou a trimis alte slugi, mai multe decât cele
dintâi, şi au făcut cu ele tot aşa.
37. La urmă, a trimis la ei pe fiul său zicând: Se
vor ruşina de fiul meu.
38. Iar lucrătorii viei, văzând pe fiul, au zis
între ei: Acesta este moştenitorul; veniţi să-l omorâm şi
să avem noi moştenirea lui.
39. Şi, punând mâna pe el, l-au scos afară din vie
şi l-au ucis.
40. Deci, când va veni stăpânul viei, ce va face acelor
lucrători?
41. I-au răspuns: Pe aceşti răi, cu rău
îi va pierde, iar via o va da altor lucrători, care vor da roadele la
timpul lor.
42. Zis-a lor Iisus: Au n-aţi citit niciodată în
Scripturi: "Piatra pe care au nesocotit-o ziditorii, aceasta a ajuns
să fie în capul unghiului. De la Domnul a fost aceasta şi este
lucru minunat în ochii noştri"?
43. De aceea vă spun că împărăţia
lui Dumnezeu se va lua de la voi şi se va da neamului care va face
roadele ei.
44. Cine va cădea pe piatra aceasta se va sfărâma,
iar pe cine va cădea îl va strivi.
45. Iar arhiereii şi fariseii, ascultând pildele Lui,
au înţeles că despre ei vorbeşte.
46. Şi căutând să-L prindă, s-au temut
de popor pentru că Îl socotea prooroc.
|