CAPITOLUL 22 
Parabola nunţii fiului de împărat. Dinarul Cezarului. Cea mai mare poruncă din Lege. Mesia: Fiul şi Domnul lui David. 

1. Şi, răspunzând, Iisus a vorbit iarăşi în pilde, zicându-le: 
2. Împărăţia cerurilor asemănatu-s-a omului împărat care a făcut nuntă fiului său. 
3. Şi a trimis pe slugile sale ca să cheme pe cei poftiţi la nuntă, dar ei n-au voit să vină. 
4. Iarăşi a trimis alte slugi, zicând: Spuneţi celor chemaţi: Iată, am pregătit ospăţul meu; juncii mei şi cele îngrăşate s-au junghiat şi toate sunt gata. Veniţi la nuntă. 
5. Dar ei, fără să ţină seama, s-au dus: unul la ţarina sa, altul la neguţătoria lui; 
6. Iar ceilalţi, punând mâna pe slugile lui, le-au batjocorit şi le-au ucis. 
7. Şi auzind împăratul de acestea, s-a umplut de mânie, şi trimiţând oştile sale, a nimicit pe ucigaşii aceia şi cetăţii lor i-au dat foc. 
8. Apoi a zis către slugile sale: Nunta este gata, dar cei poftiţi n-au fost vrednici. 
9. Mergeţi deci la răspântiile drumurilor şi pe câţi veţi găsi, chemaţi-i la nuntă. 
10. Şi ieşind slugile acelea la drumuri, au adunat pe toţi câţi i-au găsit, şi răi şi buni, şi s-a umplut casa nunţii cu oaspeţi. 
11. Iar intrând împăratul ca să privească pe oaspeţi, a văzut acolo un om care nu era îmbrăcat în haină de nuntă, 
12. Şi i-a zis: Prietene, cum ai intrat aici fără haină de nuntă? El însă a tăcut. 
13. Atunci împăratul a zis slugilor: Legaţi-l de picioare şi de mâini şi aruncaţi-l în întunericul cel mai din afară. Acolo va fi plângerea şi scrâşnirea dinţilor. 
14. Căci mulţi sunt chemaţi, dar puţini aleşi. 
15. Atunci s-au dus fariseii şi au ţinut sfat ca să-L prindă pe El în cuvânt. 
16. Şi au trimis la El pe ucenicii lor, împreună cu irodianii, zicând: Învăţătorule, ştim că eşti omul adevărului şi întru adevăr înveţi calea lui Dumnezeu şi nu-Ţi pasă de nimeni, pentru că nu cauţi la faţa oamenilor. 
17. Spune-ne deci nouă: Ce Ţi se pare? Se cuvine să dăm dajdie Cezarului sau nu? 
18. Iar Iisus, cunoscând viclenia lor, le-a răspuns: Ce Mă ispitiţi, făţarnicilor? 
19. Arătaţi-Mi banul de dajdie. Iar ei I-au adus un dinar. 
20. Iisus le-a zis: Al cui e chipul acesta şi inscripţia de pe el? 
21. Răspuns-au ei: Ale Cezarului. Atunci a zis lor: Daţi deci Cezarului cele ce sunt ale Cezarului şi lui Dumnezeu cele ce sunt ale lui Dumnezeu. 
22. Auzind aceasta, s-au minunat şi, lăsându-L, s-au dus. 
23. În ziua aceea, s-au apropiat de El saducheii, cei ce zic că nu este înviere, şi L-au întrebat, 
24. Zicând: Învăţătorule, Moise a zis: Dacă cineva moare neavând copii, fratele lui să ia de soţie pe cea văduvă şi să ridice urmaşi fratelui său. 
25. Deci erau, la noi, şapte fraţi; şi cel dintâi s-a însurat şi a murit şi, neavând urmaş, a lăsat pe femeia sa fratelui său. 
26. Asemenea şi al doilea şi al treilea, până la al şaptelea. 
27. În urma tuturor a murit şi femeia. 
28. La înviere, deci, a cărui dintre cei şapte va fi femeia? Căci toţi au avut-o de soţie. 
29. Răspunzând, Iisus le-a zis: Vă rătăciţi neştiind Scripturile, nici puterea lui Dumnezeu. 
30. Căci la înviere, nici nu se însoară, nici nu se mărită, ci sunt ca îngerii lui Dumnezeu în cer. 
31. Iar despre învierea morţilor, au n-aţi citit ce vi s-a spus vouă de Dumnezeu, zicând: 
32. "Eu sunt Dumnezeul lui Avraam şi Dumnezeul lui Isaac şi Dumnezeul lui Iacov"? Nu este Dumnezeul morţilor, ci al viilor. 
33. Iar mulţimile, ascultându-L, erau uimite de învăţătura Lui. 
34. Şi auzind fariseii că a închis gura saducheilor, s-au adunat laolaltă. 
35. Unul dintre ei, învăţător de Lege, ispitindu-L pe Iisus, L-a întrebat: 
36. Învăţătorule, care poruncă este mai mare în Lege? 
37. El i-a răspuns: Să iubeşti pe Domnul Dumnezeul tău, cu toată inima ta, cu tot sufletul tău şi cu tot cugetul tău. 
38. Aceasta este marea şi întâia poruncă. 
39. Iar a doua, la fel ca aceasta: Să iubeşti pe aproapele tău ca pe tine însuţi. 
40. În aceste două porunci se cuprind toată Legea şi proorocii. 
41. Şi fiind adunaţi fariseii, i-a întrebat Iisus, 
42. Zicând: Ce vi se pare despre Hristos? Al cui Fiu este? Zis-au Lui: Al lui David. 
43. Zis-a lor: Cum deci David, în duh, Îl numeşte pe El Domn? - zicând: 
44. "Zis-a Domnul Domnului meu: Şezi de-a dreapta Mea, până ce voi pune pe vrăjmaşii Tăi aşternut picioarelor Tale". 
45. Deci dacă David Îl numeşte pe El domn, cum este fiu al lui? 
46. Şi nimeni nu putea să-I răspundă cuvânt şi nici n-a mai îndrăznit cineva, din ziua aceea, să-L mai întrebe.