|
CAPITOLUL 2
Naşterea lui Hristos. Tăierea împrejur şi aducerea în
templu. Simeon şi Ana. Iisus, la doisprezece ani, vine la Ierusalim.
1. În zilele acelea a ieşit poruncă de la
Cezarul August să se înscrie toată lumea.
2. Această înscriere s-a făcut întâi pe când
Quirinius ocârmuia Siria.
3. Şi se duceau toţi să se înscrie, fiecare
în cetatea sa.
4. Şi s-a suit şi Iosif din Galileea, din cetatea
Nazaret, în Iudeea, în cetatea lui David care se numeşte Betleem, pentru
că el era din casa şi din neamul lui David.
5. Ca să se înscrie împreună cu Maria, cea
logodită cu el, care era însărcinată.
6. Dar pe când erau ei acolo, s-au împlinit zilele ca ea
să nască,
7. Şi a născut pe Fiul său, Cel
Unul-Născut şi L-a înfăşat şi L-a culcat în iesle,
căci nu mai era loc de găzduire pentru ei.
8. Şi în ţinutul acela erau păstori, stând pe
câmp şi făcând de strajă noaptea împrejurul turmei lor.
9. Şi iată îngerul Domnului a stătut
lângă ei şi slava Domnului a strălucit împrejurul lor, şi
ei s-au înfricoşat cu frică mare.
10. Dar îngerul le-a zis: Nu vă temeţi. Căci,
iată, vă binevestesc vouă bucurie mare, care va fi pentru tot
poporul.
11. Că vi s-a născut azi Mântuitor, Care este
Hristos Domnul, în cetatea lui David.
12. Şi acesta va fi semnul: Veţi găsi un
prunc înfăşat, culcat în iesle.
13. Şi deodată s-a văzut, împreună cu
îngerul, mulţime de oaste cerească, lăudând pe Dumnezeu
şi zicând:
14. Slavă întru cei de sus lui Dumnezeu şi pe
pământ pace, între oameni bunăvoire!
15. Iar după ce îngerii au plecat de la ei, la cer,
păstorii vorbeau unii către alţii: Să mergem dar
până la Betleem, să vedem cuvântul acesta ce s-a făcut şi
pe care Domnul ni l-a făcut cunoscut.
16. Şi, grăbindu-se, au venit şi au aflat pe
Maria şi pe Iosif şi pe Prunc, culcat în iesle.
17. Şi văzându-L, au vestit cuvântul grăit
lor despre acest Copil.
18. Şi toţi câţi auzeau se mirau de cele
spuse lor de către păstori.
19. Iar Maria păstra toate aceste cuvinte, punându-le
în inima sa.
20. Şi s-au întors păstorii, slăvind şi
lăudând pe Dumnezeu, pentru toate câte auziseră şi
văzuseră precum li se spusese.
21. Şi când s-au împlinit opt zile, ca să-L taie
împrejur, I-au pus numele Iisus, cum a fost numit de înger, mai înainte de a
se zămisli în pântece.
22. Şi când s-au împlinit zilele curăţirii
lor, după legea lui Moise, L-au adus pe Prunc la Ierusalim, ca să-L
pună înaintea Domnului.
23. Precum este scris în Legea Domnului, că orice
întâi-născut de parte bărbătească să fie închinat
Domnului.
24. Şi să dea jertfă, precum s-a zis în Legea
Domnului, o pereche de turturele sau doi pui de porumbel.
25. Şi iată era un om în Ierusalim, cu numele
Simeon; şi omul acesta era drept şi temător de Dumnezeu,
aşteptând mângâierea lui Israel, şi Duhul Sfânt era asupra
lui.
26. Şi lui i se vestise de către Duhul Sfânt
că nu va vedea moartea până ce nu va vedea pe Hristosul
Domnului.
27. Şi din îndemnul Duhului a venit la templu; şi
când părinţii au adus înăuntru pe Pruncul Iisus, ca să
facă pentru El după obiceiul Legii,
28. El L-a primit în braţele sale şi a
binecuvântat pe Dumnezeu şi a zis:
29. Acum slobozeşte pe robul Tău, după
cuvântul Tău, în pace,
30. Că ochii mei văzură mântuirea Ta,
31. Pe care ai gătit-o înaintea feţei tuturor
popoarelor,
32. Lumină spre descoperirea neamurilor şi
slavă poporului Tău Israel.
33. Iar Iosif şi mama Lui se mirau de ceea ce se vorbea
despre Prunc.
34. Şi i-a binecuvântat Simeon şi a zis către
Maria, mama Lui: Iată, Acesta este pus spre căderea şi spre
ridicarea multora din Israel şi ca un semn care va stârni
împotriviri.
35. Şi prin sufletul tău va trece sabie, ca
să se descopere gândurile din multe inimi.
36. Şi era şi Ana proorociţa, fiica lui
Fanuel, din seminţia lui Aşer, ajunsă la adânci
bătrâneţe şi care trăise cu bărbatul ei şapte
ani de la fecioria sa.
37. Şi ea era văduvă, în vârstă de
optzeci şi patru de ani, şi nu se depărta de templu, slujind
noaptea şi ziua în post şi în rugăciuni.
38. Şi venind ea în acel ceas, lăuda pe Dumnezeu
şi vorbea despre Prunc tuturor celor ce aşteptau mântuire în
Ierusalim.
39. După ce au săvârşit toate, s-au întors în
Galileea, în cetatea lor Nazaret.
40. Iar Copilul creştea şi Se întărea cu
duhul, umplându-Se de înţelepciune şi harul lui Dumnezeu era asupra
Lui.
41. Şi părinţii Lui, în fiecare an, se duceau
de sărbătoarea Paştilor, la Ierusalim.
42. Iar când a fost El de doisprezece ani, s-au suit la Ierusalim,
după obiceiul sărbătorii.
43. Şi sfârşindu-se zilele, pe când se întorceau
ei, Copilul Iisus a rămas în Ierusalim şi părinţii Lui nu
ştiau.
44. Şi socotind că este în ceata
călătorilor de drum, au venit cale de o zi, căutându-L printre
rude şi printre cunoscuţi.
45. Şi, negăsindu-L, s-au întors la Ierusalim,
căutându-L.
46. Iar după trei zile L-au aflat în templu,
şezând în mijlocul învăţătorilor, ascultându-i şi
întrebându-i.
47. Şi toţi care Îl auzeau se minunau de
priceperea şi de răspunsurile Lui.
48. Şi văzându-L, rămaseră uimiţi,
iar mama Lui a zis către El: Fiule, de ce ne-ai făcut nouă
aşa? Iată, tatăl Tău şi eu Te-am căutat îngrijoraţi.
49. Şi El a zis către ei: De ce era să
Mă căutaţi? Oare, nu ştiaţi că în cele ale
Tatălui Meu trebuie să fiu?
50. Dar ei n-au înţeles cuvântul pe care l-a spus
lor.
51. Şi a coborât cu ei şi a venit în Nazaret
şi le era supus. Iar mama Lui păstra în inima ei toate aceste
cuvinte.
52. Şi Iisus sporea cu înţelepciunea şi cu
vârsta şi cu harul la Dumnezeu şi la oameni.
|