|
CAPITOLUL 7
Vindecarea slugii unui sutaş. Vindecarea tânărului din Nain.
Trimişii lui Ioan Botezătorul. Ungerea lui Iisus de către
femeia păcătoasă.
1. Şi după ce a sfârşit toate aceste
cuvinte ale Sale în auzul poporului, a intrat în Capernaum.
2. Iar sluga unui sutaş, care era la el în cinste,
fiind bolnavă era să moară.
3. Şi auzind despre Iisus, a trimis la El bătrâni
ai iudeilor, rugându-L să vină şi să vindece pe sluga
lui.
4. Iar ei, venind la Iisus, L-au rugat stăruitor,
zicând: Vrednic este să-i faci lui aceasta,
5. Căci iubeşte neamul nostru şi el ne-a
zidit sinagoga.
6. Iar Iisus mergea cu ei. Şi nefiind El acum departe
de casă, a trimis la El prieteni, zicându-I: Doamne, nu Te osteni,
că nu sunt vrednic ca să intri sub acoperământul meu.
7. De aceea nici pe mine nu m-am socotit vrednic să vin
la Tine. Ci spune cu cuvântul şi se va vindeca sluga mea.
8. Căci şi eu sunt om pus sub stăpânire,
având sub mine ostaşi, şi zic acestuia: Du-te, şi se duce,
şi altuia: Vino, şi vine, şi slugii mele: Fă aceasta,
şi face.
9. Iar Iisus, auzind acestea, S-a minunat de el şi,
întorcându-Se, a zis mulţimii care venea după El: Zic vouă
că nici în Israel n-am aflat atâta credinţă;
10. Şi întorcându-se cei trimişi acasă, au
găsit sluga sănătoasă.
11. Şi după aceea, S-a dus într-o cetate
numită Nain şi cu El împreună mergeau ucenicii Lui şi
multă mulţime.
12. Iar când S-a apropiat de poarta cetăţii,
iată scoteau un mort, singurul copil al mamei sale, şi ea era
văduvă, şi mulţime mare din cetate era cu ea.
13. Şi, văzând-o Domnul, I s-a făcut
milă de ea şi i-a zis: Nu plânge!
14. Şi apropiindu-Se, S-a atins de sicriu, iar cei ce-l
duceau s-au oprit. Şi a zis: Tinere, ţie îţi zic,
scoală-te.
15. Şi s-a ridicat mortul şi a început să
vorbească, şi l-a dat mamei lui.
16. Şi frică i-a cuprins pe toţi şi
slăveau pe Dumnezeu, zicând: Prooroc mare s-a ridicat între noi şi
Dumnezeu a cercetat pe poporul Său.
17. Şi a ieşit cuvântul acesta despre El în
toată Iudeea şi în toată împrejurimea.
18. Şi au vestit lui Ioan ucenicii lui de toate
acestea.
19. Şi chemând la sine pe doi dintre ucenicii săi,
Ioan i-a trimis către Domnul, zicând: Tu eşti Cel ce va să
vină sau să aşteptăm pe altul?
20. Şi ajungând la El, bărbaţii au zis: Ioan
Botezătorul ne-a trimis la Tine, zicând: Tu eşti Cel ce va să
vină sau să aşteptăm pe altul?
21. Şi în acel ceas El a vindecat pe mulţi de boli
şi de răni şi de duhuri rele şi multor orbi le-a
dăruit vederea.
22. Şi răspunzând, le-a zis: Mergeţi şi
spuneţi lui Ioan cele ce aţi văzut şi cele ce aţi
auzit: Orbii văd, şchiopii umblă, leproşii se
curăţesc, surzii aud, morţii înviază şi
săracilor li se binevesteşte.
23. Şi fericit este acela care nu se va sminti întru
Mine.
24. Iar, după ce trimişii lui Ioan au plecat, El a
început să vorbească mulţimilor despre Ioan: Ce aţi
ieşit să priviţi, în pustie? Oare trestie clătinată
de vânt?
25. Dar ce aţi ieşit să vedeţi? Oare om
îmbrăcat în haine moi? Iată, cei ce poartă haine scumpe
şi petrec în desfătare sunt în casele regilor.
26. Dar ce-aţi ieşit să vedeţi? Oare
prooroc? Da! Zic vouă: şi mai mult decât un prooroc.
27. Acesta este cel despre care s-a scris: "Iată
trimit înaintea feţei Tale pe îngerul Meu care va găti calea Ta,
înaintea Ta".
28. Zic vouă: Între cei născuţi din femei,
nimeni nu este mai mare decât Ioan; dar cel mai mic în
împărăţia lui Dumnezeu este mai mare decât el.
29. Şi tot poporul auzind, şi vameşii s-au încredinţat
de dreptatea lui Dumnezeu, botezându-se cu botezul lui Ioan.
30. Iar fariseii şi învăţătorii de lege
au călcat voia lui Dumnezeu în ei înşişi, nebotezându-se de
el.
31. Cu cine voi asemăna pe oamenii acestui neam?
Şi cu cine sunt ei asemenea?
32. Sunt asemenea copiilor care şed în piaţă
şi strigă unii către alţii, zicând: V-am cântat din
fluier şi n-aţi jucat; v-am cântat de jale şi n-aţi
plâns.
33. Căci a venit Ioan Botezătorul, nemâncând pâine
şi negustând vin, şi ziceţi: Are demon!
34. A venit şi Fiul Omului, mâncând şi bând,
şi ziceţi: Iată un om mâncăcios şi băutor de
vin, prieten al vameşilor şi al păcătoşilor!
35. Dar Înţelepciunea a fost găsită
dreaptă de către toţi fiii ei.
36. Unul din farisei L-a rugat pe Iisus să mănânce
cu el. Şi intrând în casa fariseului, a şezut la masă.
37. Şi iată era în cetate o femeie
păcătoasă şi, aflând că şade la masă, în
casa fariseului, a adus un alabastru cu mir.
38. Şi, stând la spate, lângă picioarele Lui,
plângând, a început să ude cu lacrimi picioarele Lui, şi cu
părul capului ei le ştergea. Şi săruta picioarele Lui
şi le ungea cu mir.
39. Şi văzând, fariseul, care-L chemase, a zis în
sine: Acesta, de-ar fi prooroc, ar şti cine e şi ce fel e femeia
care se atinge de El, că este păcătoasă.
40. Şi răspunzând, Iisus a zis către el:
Simone, am să-ţi spun ceva. Învăţătorule, spune,
zise el.
41. Un cămătar avea doi datornici. Unul era dator
cu cinci sute de dinari, iar celălalt cu cincizeci.
42. Dar, neavând ei cu ce să plătească, i-a
iertat pe amândoi. Deci, care dintre ei îl va iubi mai mult?
43. Simon, răspunzând, a zis: Socotesc că acela
căruia i-a iertat mai mult. Iar El i-a zis: Drept ai judecat.
44. Şi întorcându-se către femeie, a zis lui
Simon: Vezi pe femeia aceasta? Am intrat în casa ta şi apă pe
picioare nu Mi-ai dat; ea însă, cu lacrimi, Mi-a udat picioarele şi
le-a şters cu părul ei.
45. Sărutare nu Mi-ai dat; ea însă de când am
intrat, n-a încetat să-Mi sărute picioarele.
46. Cu untdelemn capul Meu nu l-ai uns; ea însă cu mir
Mi-a uns picioarele.
47. De aceea îţi zic: Iertate sunt păcatele ei
cele multe, căci mult a iubit. Iar cui se iartă puţin,
puţin iubeşte.
48. Şi a zis ei: Iertate îţi sunt
păcatele.
49. Şi au început cei ce şedeau împreună la
masă să zică în sine: Cine este Acesta care iartă şi
păcatele?
50. Iar către femeie a zis: Credinţa ta te-a
mântuit; mergi în pace.
|