|
CAPITOLUL 12
Să ne ferim de făţărnicie, de şovăială
şi de lăcomie. Îndemnuri la veghere şi la îngăduinţă.
Semnele vremii.
1. Şi în acelaşi timp, adunându-se mulţime
mii şi mii de oameni, încât se călcau unii pe alţii, Iisus a
început să vorbească întâi către ucenicii Săi:
Feriţi-vă de aluatul fariseilor, care este
făţărnicia.
2. Că nimic nu este acoperit care să nu se
descopere şi nimic ascuns care să nu se cunoască.
3. De aceea, câte aţi spus la întuneric se vor auzi la
lumină; şi ceea ce aţi vorbit la ureche, în odăi, se va
vesti de pe acoperişuri.
4. Dar vă spun vouă, prietenii Mei: Nu vă
temeţi de cei care ucid trupul şi după aceasta n-au ce să
mai facă.
5. Vă voi arăta însă de cine să vă
temeţi: Temeţi-vă de acela care, după ce a ucis, are
putere să arunce în gheena; da, vă zic vouă, de acela să
vă temeţi.
6. Nu se vând oare cinci vrăbii cu doi bani? Şi
nici una dintre ele nu este uitată înaintea lui Dumnezeu.
7. Ci şi perii capului vostru, toţi sunt
număraţi. Nu vă temeţi; voi sunteţi mai de preţ
decât multe vrăbii.
8. Şi zic vouă: Oricine va mărturisi pentru
Mine înaintea oamenilor, şi Fiul Omului va mărturisi pentru el
înaintea îngerilor lui Dumnezeu.
9. Iar cel ce se va lepăda de Mine înaintea oamenilor,
lepădat va fi înaintea îngerilor lui Dumnezeu.
10. Oricui va spune vreun cuvânt împotriva Fiului Omului, i
se va ierta; dar celui ce va huli împotriva Duhului Sfânt, nu i se va
ierta.
11. Iar când vă vor duce în sinagogi şi la
dregători şi la stăpâniri nu vă îngrijiţi cum sau ce
veţi răspunde, sau ce veţi zice,
12. Că Duhul Sfânt vă va învăţa chiar în
ceasul acela, ce trebuie să spuneţi.
13. Zis-a Lui cineva din mulţime:
Învăţătorule, zi fratelui meu să împartă cu mine
moştenirea.
14. Iar El i-a zis: Omule, cine M-a pus pe Mine
judecător sau împărţitor peste voi?
15. Şi a zis către ei: Vedeţi şi
păziţi-vă de toată lăcomia, căci viaţa
cuiva nu stă în prisosul avuţiilor sale.
16. Şi le-a spus lor această pildă, zicând:
Unui om bogat i-a rodit din belşug ţarina.
17. Şi el cugeta în sine, zicând: Ce voi face, că
n-am unde să adun roadele mele?
18. Şi a zis: Aceasta voi face: Voi strica
jitniţele mele şi mai mari le voi zidi şi voi strânge acolo
tot grâul şi bunătăţile mele;
19. Şi voi zice sufletului meu: Suflete, ai multe
bunătăţi strânse pentru mulţi ani; odihneşte-te,
mănâncă, bea, veseleşte-te.
20. Iar Dumnezeu i-a zis: Nebune! În această noapte vor
cere de la tine sufletul tău. Şi cele ce ai pregătit ale cui
vor fi?
21. Aşa se întâmplă cu cel ce-şi adună
comori sieşi şi nu se îmbogăţeşte în Dumnezeu.
22. Şi a zis către ucenicii Săi: De aceea zic
vouă: Nu vă îngrijiţi pentru viaţa voastră ce
veţi mânca, nici pentru trupul vostru cu ce vă veţi
îmbrăca.
23. Viaţa este mai mult decât hrana şi trupul mai
mult decât îmbrăcămintea.
24. Priviţi la corbi, că nici nu
seamănă, nici nu seceră; ei n-au cămară, nici
jitniţă, şi Dumnezeu îi hrăneşte. Cu cât mai de
preţ sunteţi voi decât păsările!
25. Şi cine dintre voi, îngrijindu-se, poate să
adauge staturii sale un cot?
26. Deci dacă nu puteţi să faceţi nici
cel mai mic lucru, de ce vă îngrijiţi de celelalte?
27. Priviţi la crini cum cresc: Nu torc, nici nu
ţes. Şi zic vouă că nici Solomon, în toată
mărirea lui, nu s-a îmbrăcat ca unul dintre aceştia.
28. Iar dacă iarba care este azi pe câmp, iar mâine se
aruncă în cuptor, Dumnezeu aşa o îmbracă, cu cât mai mult pe
voi, puţin credincioşilor!
29. Şi voi să nu căutaţi ce veţi
mânca sau ce veţi bea şi nu fiţi îngrijoraţi.
30. Căci toate acestea păgânii lumii le
caută; dar Tatăl vostru ştie că aveţi nevoie de
acestea;
31. Căutaţi mai întâi împărăţia
Lui. Şi toate acestea se vor adăuga vouă.
32. Nu te teme, turmă mică, pentru că
Tatăl vostru a binevoit să vă dea vouă
împărăţia.
33. Vindeţi averile voastre şi daţi
milostenie; faceţi-vă pungi care nu se învechesc, comoară
neîmpuţinată în ceruri, unde fur nu se apropie, nici molie nu o
strică.
34. Căci unde este comoara voastră, acolo este
inima voastră.
35. Să fie mijloacele voastre încinse şi
făcliile voastre aprinse.
36. Şi voi fiţi asemenea oamenilor care
aşteaptă pe stăpânul lor când se întoarce de la nuntă,
ca, venind, şi bătând, îndată să-i deschidă.
37. Fericite sunt slugile acelea pe care, venind,
stăpânul le va afla priveghind. Adevărat zic vouă că se
va încinge şi le va pune la masă şi, apropiindu-se le va
sluji.
38. Fie că va veni la straja a doua, fie că va
veni la straja a treia, şi le va găsi aşa, fericite sunt
acelea.
39. Iar aceasta să ştiţi că, de ar
şti stăpânul casei în care ceas vine furul, ar veghea şi n-ar
lăsa să i se spargă casa.
40. Deci şi voi fiţi gata, că în ceasul în
care nu gândiţi Fiul Omului va veni.
41. Şi a zis Petru: Doamne, către noi spui pilda
aceasta sau şi către toţi?
42. Şi a zis Domnul: Cine este iconomul credincios
şi înţelept pe care stăpânul îl va pune peste slugile sale, ca
să le dea, la vreme, partea lor de grâu?
43. Fericită este sluga aceea pe care, venind
stăpânul, o va găsi făcând aşa.
44. Adevărat vă spun că o va pune peste toate
avuţiile sale.
45. Iar de va zice sluga aceea în inima sa: Stăpânul
meu zăboveşte să vină, şi va începe să
bată pe slugi şi pe slujnice, şi să mănânce, şi
să bea şi să se îmbete,
46. Veni-va stăpânul slugii aceleia în ziua în care ea
nu se aşteaptă şi în ceasul în care ea nu ştie şi o
va tăia în două, iar partea ei va pune-o cu cei
necredincioşi.
47. Iar sluga aceea care a ştiut voia stăpânului
şi nu s-a pregătit, nici n-a făcut după voia lui, va fi
bătută mult.
48. Şi cea care n-a ştiut, dar a făcut
lucruri vrednice de bătaie, va fi bătută puţin. Şi
oricui i s-a dat mult, mult i se va cere, şi cui i s-a încredinţat
mult, mai mult i se va cere.
49. Foc am venit să arunc pe pământ şi cât
aş vrea să fie acum aprins!
50. Şi cu botez am a Mă boteza, şi câtă
nerăbdare am până ce se va îndeplini!
51. Vi se pare că am venit să dau pace pe
pământ? Vă spun că nu, ci dezbinare.
52. Căci de acum înainte cinci dintr-o casă vor fi
dezbinaţi: trei împotriva a doi şi doi împotriva a trei.
53. Dezbinaţi vor fi: tatăl împotriva fiului
şi fiul împotriva tatălui, mama împotriva fiicei şi fiica
împotriva mamei, soacra împotriva nurorii sale şi nora împotriva
soacrei.
54. Şi zicea mulţimilor: Când vedeţi un nor
ridicându-se dinspre apus, îndată ziceţi că vine ploaie mare;
şi aşa este.
55. Iar când suflă vântul de la miazăzi,
ziceţi că va fi arşiţă, şi aşa este.
56. Făţarnicilor! Faţa pământului
şi a cerului ştiţi să o deosebiţi, dar vremea aceasta
cum de nu o deosebiţi?
57. De ce, dar, de la voi înşivă nu judecaţi
ce este drept?
58. Şi când mergi cu pârâşul tău la
dregător, dă-ţi silinţa să te scapi de el pe cale,
ca nu cumva să te târască la judecător, şi judecătorul
să te dea în mâna temnicerului, iar temnicerul să te arunce în
temniţă.
59. Zic ţie: Nu vei ieşi de acolo, până ce nu
vei plăti şi cel din urmă ban.
|