|
CAPITOLUL 16
Parabola despre iconomul necredincios. Parabola despre bogatul nemilostiv
şi despre săracul Lazăr.
1. Şi zicea şi către ucenicii Săi:
Era un om bogat care avea un iconom şi acesta a fost pârât lui că-i
risipeşte avuţiile.
2. Şi chemându-l, i-a zis: Ce este aceasta ce aud
despre tine? Dă-mi socoteala de iconomia ta, căci nu mai poţi
să fii iconom.
3. Iar iconomul a zis în sine: Ce voi face că
stăpânul meu ia iconomia de la mine? Să sap, nu pot; să
cerşesc, mi-e ruşine.
4. Ştiu ce voi face, ca să mă primească
în casele lor, când voi fi scos din iconomie.
5. Şi chemând la sine, unul câte unul, pe datornicii
stăpânului său, a zis celui dintâi: Cât eşti dator
stăpânului meu?
6. Iar el a zis: O sută de măsuri de untdelemn.
Iconomul i-a zis: Ia-ţi zapisul şi, şezând, scrie degrabă
cincizeci.
7. După aceea a zis altuia: Dar tu, cât eşti
dator? El i-a spus: O sută de măsuri de grâu. Zis-a iconomul:
Ia-ţi zapisul şi scrie optzeci.
8. Şi a lăudat stăpânul pe iconomul cel
nedrept, căci a lucrat înţelepţeşte. Căci fiii
veacului acestuia sunt mai înţelepţi în neamul lor decât fiii
luminii.
9. Şi Eu zic vouă: Faceţi-vă prieteni cu
bogăţia nedreaptă, ca atunci, când veţi părăsi
viaţa, să vă primească ei în corturile cele
veşnice.
10. Cel ce este credincios în foarte puţin şi în
mult este credincios; şi cel ce e nedrept în foarte puţin şi
în mult este nedrept.
11. Deci dacă n-aţi fost credincioşi în
bogăţia nedreaptă, cine vă va încredinţa pe cea
adevărată?
12. Şi dacă în ceea ce este străin nu
aţi fost credincioşi, cine vă va da ce este al vostru?
13. Nici o slugă nu poate să slujească la doi
stăpâni. Fiindcă sau pe unul îl va urî şi pe celălalt îl
va iubi, sau de unul se va ţine şi pe celălalt îl va
dispreţui. Nu puteţi să slujiţi lui Dumnezeu şi lui
mamona.
14. Toate acestea le auzeau şi fariseii, care erau
iubitori de argint şi-L luau în bătaie de joc.
15. Şi El le-a zis: Voi sunteţi cei ce vă
faceţi pe voi drepţi înaintea oamenilor, dar Dumnezeu cunoaşte
inimile voastre; căci ceea ce la oameni este înalt, urâciune este
înaintea lui Dumnezeu.
16. Legea şi proorocii au fost până la Ioan; de
atunci împărăţia lui Dumnezeu se binevesteşte şi
fiecare se sileşte spre ea.
17. Dar mai lesne e să treacă cerul şi
pământul, decât să cadă din Lege un corn de literă.
18. Oricine-şi lasă femeia sa şi ia pe alta
săvârşeşte adulter; şi cel ce ia pe cea lăsată
de bărbat săvârşeşte adulter.
19. Era un om bogat care se îmbrăca în porfiră
şi în vison, veselindu-se în toate zilele în chip strălucit.
20. Iar un sărac, anume Lazăr, zăcea înaintea
porţii lui, plin de bube,
21. Poftind să se sature din cele ce cădeau de la
masa bogatului; dar şi câinii venind, lingeau bubele lui.
22. Şi a murit săracul şi a fost dus de
către îngeri în sânul lui Avraam. A murit şi bogatul şi a fost
înmormântat.
23. Şi în iad, ridicându-şi ochii, fiind în
chinuri, el a văzut de departe pe Avraam şi pe Lazăr în sânul
lui.
24. Şi el, strigând, a zis: Părinte Avraame,
fie-ţi milă de mine şi trimite pe Lazăr să-şi
ude vârful degetului în apă şi să-mi răcorească
limba, căci mă chinuiesc în această văpaie.
25. Dar Avraam a zis: Fiule, adu-ţi aminte că ai
primit cele bune ale tale în viaţa ta, şi Lazăr, asemenea, pe
cele rele; iar acum aici el se mângâie, iar tu te chinuieşti.
26. Şi peste toate acestea, între noi şi voi s-a
întărit prăpastie mare, ca cei care voiesc să treacă de
aici la voi să nu poată, nici cei de acolo să treacă la
noi.
27. Iar el a zis: Rogu-te, dar, părinte, să-l
trimiţi în casa tatălui meu,
28. Căci am cinci fraţi, să le spună lor
acestea, ca să nu vină şi ei în acest loc de chin.
29. Şi i-a zis Avraam: Au pe Moise şi pe prooroci;
să asculte de ei.
30. Iar el a zis: Nu, părinte Avraam, ci, dacă
cineva dintre morţi se va duce la ei, se vor pocăi.
31. Şi i-a zis Avraam: Dacă nu ascultă de
Moise şi de prooroci, nu vor crede nici dacă ar învia cineva dintre
morţi.
|