|
CAPITOLUL 18
Pildele: văduva stăruitoare, vameşul şi fariseul.
Iisus cheamă pe copii la Sine. Primejdiile bogăţiei. A treia
vestire a Patimilor. Vindecarea orbului din Ierihon.
1. Şi le spunea o pildă cum trebuie să se
roage totdeauna şi să nu-şi piardă nădejdea,
2. Zicând: Într-o cetate era un judecător care de
Dumnezeu nu se temea şi de om nu se ruşina.
3. Şi era, în cetatea aceea, o văduvă, care
venea la el, zicând: Fă-mi dreptate faţă de potrivnicul
meu.
4. Şi un timp n-a voit, dar după acestea a zis
întru sine: Deşi de Dumnezeu nu mă tem şi de om nu mă
ruşinez,
5. Totuşi, fiindcă văduva aceasta îmi face
supărare, îi voi face dreptate, ca să nu vină mereu să
mă supere.
6. Şi a zis Domnul: Auziţi ce spune
judecătorul cel nedrept?
7. Dar Dumnezeu, oare, nu va face dreptate aleşilor
Săi care strigă către El ziua şi noaptea şi pentru
care El rabdă îndelung?
8. Zic vouă că le va face dreptate în curând. Dar
Fiul Omului, când va veni, va găsi, oare, credinţă pe pământ?
9. Către unii care se credeau că sunt drepţi
şi priveau cu dispreţ pe ceilalţi, a zis pilda aceasta:
10. Doi oameni s-au suit la templu, ca să se roage:
unul fariseu şi celălalt vameş.
11. Fariseul, stând, aşa se ruga în sine: Dumnezeule,
Îţi mulţumesc că nu sunt ca ceilalţi oameni,
răpitori, nedrepţi, adulteri, sau ca şi acest
vameş.
12. Postesc de două ori pe săptămână,
dau zeciuială din toate câte câştig.
13. Iar vameşul, departe stând, nu voia nici ochii
să-şi ridice către cer, ci-şi bătea pieptul, zicând:
Dumnezeule, fii milostiv mie, păcătosului.
14. Zic vouă că acesta s-a coborât mai îndreptat
la casa sa, decât acela. Fiindcă oricine se înalţă pe sine se
va smeri, iar cel ce se smereşte pe sine se va înălţa.
15. Şi aduceau la El şi pruncii, ca să Se
atingă de ei. Iar ucenicii, văzând, îi certau.
16. Iar Iisus i-a chemat la Sine, zicând: Lăsaţi
copii să vină la Mine şi nu-i opriţi, căci
împărăţia lui Dumnezeu este a unora ca aceştia.
17. Adevărat grăiesc vouă: Cine nu va primi
împărăţia lui Dumnezeu ca un prunc nu va intra în ea.
18. Şi L-a întrebat un dregător, zicând: Bunule
Învăţător, ce să fac ca să moştenesc viaţa
de veci?
19. Iar Iisus i-a zis: Pentru ce Mă numeşti bun?
Nimeni nu este bun, decât unul Dumnezeu.
20. Ştii poruncile: Să nu
săvârşeşti adulter, să nu ucizi, să nu furi, să
nu mărturiseşti strâmb, cinsteşte pe tatăl tău
şi pe mama ta.
21. Iar el a zis: Toate acestea le-am păzit din
tinereţile mele.
22. Auzind Iisus i-a zis: Încă una îţi
lipseşte: Vinde toate câte ai şi le împarte săracilor şi
vei avea comoară în ceruri; şi vino de urmează Mie.
23. Iar el, auzind acestea, s-a întristat, căci era
foarte bogat.
24. Şi văzându-l întristat, Iisus a zis: Cât de
greu vor intra cei ce au averi în împărăţia lui
Dumnezeu!
25. Că mai lesne este a trece cămila prin urechile
acului decât să intre bogatul în împărăţia lui
Dumnezeu.
26. Zis-au cei ce ascultau: Şi cine poate să se
mântuiască?
27. Iar El a zis: Cele ce sunt cu neputinţă la
oameni sunt cu putinţă la Dumnezeu.
28. Iar Petru a zis: Iată, noi, lăsând toate ale
noastre, am urmat Ţie.
29. Şi El le-a zis: Adevărat grăiesc
vouă: Nu este nici unul care a lăsat casă, sau femeie, sau
fraţi, sau părinţi, sau copii, pentru împărăţia
lui Dumnezeu,
30. Şi să nu ia cu mult mai mult în vremea
aceasta, iar în veacul ce va să vină, viaţă
veşnică.
31. Şi luând la Sine pe cei doisprezece, a zis
către ei: Iată ne suim la Ierusalim şi se vor împlini toate
cele scrise prin prooroci despre Fiul Omului.
32. Căci va fi dat păgânilor şi va fi
batjocorit şi va fi ocărât şi scuipat.
33. Şi, după ce Îl vor biciui, Îl vor ucide; iar a
treia zi va învia.
34. Şi ei n-au înţeles nimic din acestea,
căci cuvântul acesta era ascuns pentru ei şi nu înţelegeau
cele spuse.
35. Şi când S-a apropiat Iisus de Ierihon, un orb
şedea lângă drum, cerşind.
36. Şi, auzind el mulţimea care trecea, întreba ce
e aceasta.
37. Şi i-au spus că trece Iisus
Nazarineanul.
38. Şi el a strigat, zicând: Iisuse, Fiul lui David,
fie-Ţi milă de mine!
39. Şi cei care mergeau înainte îl certau ca să
tacă, iar el cu mult mai mult striga: Fiule al lui David, fie-Ţi
milă de mine!
40. Şi oprindu-Se, Iisus a poruncit să-l
aducă la El; şi apropiindu-se, l-a întrebat:
41. Ce voieşti să-ţi fac? Iar el a zis:
Doamne, să văd!
42. Şi Iisus i-a zis: Vezi! Credinţa ta te-a
mântuit.
43. Şi îndată a văzut şi mergea
după El, slăvind pe Dumnezeu. Şi tot poporul, care văzuse,
a dat laudă lui Dumnezeu.
|