|
CAPITOLUL 19
Zaheu. Pilda minelor. Intrarea în Ierusalim. Iisus deplânge Ierusalimul
şi alungă pe vânzătorii de la templu.
1. Şi intrând, trecea prin Ierihon.
2. Şi iată un bărbat, cu numele Zaheu,
şi acesta era mai-marele vameşilor şi era bogat.
3. Şi căuta să vadă cine este Iisus, dar
nu putea de mulţime, pentru că era mic de statură.
4. Şi alergând el înainte, s-a suit într-un sicomor, ca
să-L vadă, căci pe acolo avea să treacă.
5. Şi când a sosit la locul acela, Iisus, privind în
sus, a zis către el: Zahee, coboară-te degrabă, căci
astăzi în casa ta trebuie să rămân.
6. Şi a coborât degrabă şi L-a primit,
bucurându-se.
7. Şi văzând, toţi murmurau, zicând că a
intrat să găzduiască la un om păcătos.
8. Iar Zaheu, stând, a zis către Domnul: Iată,
jumătate din averea mea, Doamne, o dau săracilor şi, dacă
am năpăstuit pe cineva cu ceva, întorc împătrit.
9. Şi a zis către el Iisus: Astăzi s-a
făcut mântuire casei acesteia, căci şi acesta este fiu al lui
Avraam.
10. Căci Fiul Omului a venit să caute şi
să mântuiască pe cel pierdut.
11. Şi ascultând ei acestea, Iisus, adăugând, le-a
spus o pildă, fiindcă El era aproape de Ierusalim, iar ei credeau
că împărăţia lui Dumnezeu se va arăta
îndată.
12. Deci a zis: Un om de neam mare s-a dus într-o
ţară îndepărtată, ca să-şi ia domnie şi
să se întoarcă.
13. Şi chemând zece slugi ale sale, le-a dat zece mine
şi a zis către ele: Neguţătoriţi cu ele până ce
voi veni!
14. Dar cetăţenii lui îl urau şi au trimis
solie în urma lui, zicând: Nu voim ca acesta să domnească peste
noi.
15. Şi când s-a întors el, după ce luase domnia, a
zis să fie chemate slugile acelea, cărora le dăduse banii, ca
să ştie cine ce a neguţătorit.
16. Şi a venit cea dintâi, zicând: Doamne, mina ta a
adus câştig zece mine.
17. Şi i-a zis stăpânul: Bine slugă
bună, fiindcă întru puţin ai fost credincioasă, să
ai stăpânire peste zece cetăţi.
18. Şi a venit a doua, zicând: Mina ta, stăpâne, a
mai adus cinci mine.
19. Iar el a zis şi acesteia: Să ai şi tu
stăpânire peste cinci cetăţi.
20. A venit şi cealaltă, zicând: Doamne, iată
mina ta, pe care am păstrat-o într-un ştergar,
21. Că mă temeam de tine, pentru că eşti
om aspru: iei ce nu ai pus şi seceri ce n-ai semănat.
22. Zis-a lui stăpânul: Din cuvintele tale te voi
judeca, slugă vicleană. Ai ştiut că sunt om aspru: iau ce
nu am pus şi secer ce nu am semănat;
23. Pentru ce deci n-ai dat banul meu schimbătorilor de
bani? Şi eu, venind, l-aş fi luat cu dobândă.
24. Şi a zis celor ce stăteau de faţă:
Luaţi de la el mina şi daţi-o celui ce are zece mine.
25. Şi ei au zis lui: Doamne, acela are zece
mine.
26. Zic vouă: Că oricui are i se va da, iar de la
cel ce nu are şi ceea ce are i se va lua.
27. Iar pe acei vrăjmaşi ai mei, care n-au voit
să domnesc peste ei, aduceţi-i aici şi tăiaţi-i în
faţa mea.
28. Şi zicând acestea, mergea înainte, suindu-Se la
Ierusalim.
29. Iar când S-a apropiat de Betfaghe şi de Betania,
către muntele care se zice Muntele Măslinilor, a trimis pe doi
dintre ucenici,
30. Zicând: Mergeţi în satul dinaintea voastră
şi, intrând în el, veţi găsi un mânz legat pe care nimeni
dintre oameni n-a şezut vreodată. Şi, dezlegându-l,
aduceţi-l.
31. Şi dacă vă va întreba cineva: Pentru ce-l
dezlegaţi?, veţi zice aşa: Pentru că Domnul are
trebuinţă de el.
32. Şi, plecând, cei trimişi au găsit precum
le-a spus.
33. Pe când aceştia dezlegau mânzul, au zis
stăpânii lui către ei: De ce dezlegaţi mânzul?
34. Iar ei au răspuns: Pentru că are
trebuinţă de el Domnul.
35. Şi i-au adus la Iisus şi, aruncându-şi
hainele lor pe mânz, l-au ajutat pe Iisus să urce pe el.
36. Iar pe când mergea El, aşterneau hainele lor pe
cale.
37. Şi apropiindu-se de poalele Muntelui
Măslinilor, toată mulţimea ucenicilor, bucurându-se, a început
să laude pe Dumnezeu, cu glas tare, pentru toate minunile pe care le
văzuse,
38. Zicând: Binecuvântat este Împăratul care vine întru
numele Domnului! Pace în cer şi slavă întru cei de sus.
39. Dar unii farisei din mulţime au zis către El:
Învăţătorule, ceartă-ţi ucenicii.
40. Şi El, răspunzând, a zis: Zic vouă:
Dacă vor tăcea aceştia, pietrele vor striga.
41. Şi când S-a apropiat, văzând cetatea, a plâns
pentru ea, zicând:
42. Dacă ai fi cunoscut şi tu, în ziua aceasta,
cele ce sunt spre pacea ta! Dar acum ascunse sunt de ochii tăi.
43. Căci vor veni zile peste tine, când duşmanii
tăi vor săpa şanţ în jurul tău şi te vor
împresura şi te vor strâmtora din toate părţile.
44. Şi te vor face una cu pământul, şi pe
fiii tăi care sunt în tine, şi nu vor lăsa în tine piatră
pe piatră pentru că nu ai cunoscut vremea cercetării
tale.
45. Şi intrând în templu, a început să scoată
pe cei ce vindeau şi cumpărau în el.
46. Zicându-le: Scris este: "Şi va fi casa Mea
casă de rugăciune"; dar voi aţi făcut din ea
peşteră de tâlhari.
47. Şi era în fiecare zi în templu şi
învăţa. Dar arhiereii şi cărturarii şi
fruntaşii poporului căutau să-L piardă.
48. Şi nu găseau ce să-I facă, căci
tot poporul se ţinea după El, ascultându-L.
|